La mulţi ani!

 Distracţie maximă la petrecere. Beţi responsabil. Fiţi responsabili. La mulţi ani!
 
 
 PS: Urările astea cu "responabil" mi le adresam mie. :D

Acelaşi eu, altă ea

Ora 18:
-Mă simt obosită. Te superi dacă nu ieşim azi în oraş?
-Nu, e ok. Stai şi odihneşte-te.

Ora 19:
Aveam chef de ieşit, dar na. Mai sunt şi zile de-astea, când unul dintre noi nu are dispoziţia necesară pentru ieşit, când unul din noi vrea să stea, să se odihnească, să aibă timp pentru el şi gândurile lui sau pur şi simplu să doarmă.
Dar eu chiar aveam chef de ieşit. Parcă mă mâna ceva de acasă. Mă uitam la telefon. Aşteptam să sune cineva. Îmi doream să sune, să mă cheme la o bere, un vin, fie şi o cola...

Ora 21:
Mă apuc eu de sunat. Întâi un prieten: era plecat din oraş. Altul: era obosit. Altul: se certase cu prietena. Altul: ... O sun pe Ea: era la un chef. Futu-i. Se pare că sunt blamat să stau în casă. Mă uit cu poftă la sticla de tequila. Îmi e sete. Pun două shot-uri. Să nu beau singur.

Ora 23:
Lucrez de dimineaţă. Sticla de tequila e aproape goală. Eu încep să nu mai văd bine, dar nu-i problemă. O să mă pun să dorm.

Ora 23,15:
Sună telefonul. Era Ea. "-Am plecat de la chef. Hai să ne vedem." "Sunt în trening, mi-e somn, am băut" "Dăm o tură cu maşina, mi-e dor de tine, hai aşa cum eşti"

Ora 23,30:
Mă urc la ea în maşină. Ne plimbăm prin oraş. Povestim, râdem, ne uităm la beculeţele din oraş, fumăm. Oprim la Mc şi ne luăm două cafele. Plecăm mai departe, fără nici o ţintă, fără nici un gând. Îmi spune că se bucură că mă vede, că i-a fost dor de mine, că îi lipsesc. Eternele poveşti.

Ora 0:
Ieşim din oraş. Conduce cu viteză, ştie că îmi place. E întuneric şi noi gonim pe şosea. O întreb unde mă duce. Îmi spune să am răbdare, voi vedea.

Ora 0,15:
Părăsim şoseaua, o luăm pe un drum neasfaltat dintr-o vie. Sau cel puţin aşa vedeam eu. Opreşte după vreun kilometru. Mă sărută. O sărut şi eu. Stăm în maşină şi ne sărutăm, ne mângâiem, ne retrezim pofte. Suntem în the middle of nowhere şi nu ne pasă de nimic. Îmi place să o simt cum geme când mă joc cu mâna în chiloţii ei. E udă. Îmi place să o simt aşa.

Ora 0,45:
Termin pentru a nu ştiu câta oară în gura ei. Îmi place şi ştiu că şi ei îi place să mă simtă fericit. Ştie că îmi place gura ei, ştie că pula mea o să fie disponibilă oricând pentru gura ei.

Ora 2:
Opreşte în faţa casei mele. Ne aprindem câte o ţigare. Ne uităm la tencuiala căzută de pe casa mea.

Ora 2,10:
Începem să ne sărutăm. Iar. ... ...

Ora 3:
Intru în casă. Mă gândesc la iubita mea. O altă gură m-a satisfăcut în seara asta.

Melodia săptămânii (Get it loud)

 O melodie de sfârşit de an. Cu vise pentru noul an. O melodie care mă face să mă gândesc la ce a fost, la ce va fi. În nici un caz nu mă gândesc la ce ar fi putut să fie. Din simplul motiv că nu a fost şi nu are rost să îmi fac scenarii pe nişte situaţii ipotetice. 



"Sweet dreams are made of this
Who am I to disagree?
Travel the world and the seven seas
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of them want to get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused

I wanna use you and abuse you
I wanna know what's inside you
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Hold your head up, movin' on
Keep your head up, movin' on
Movin' on!

I'm gonna use you and abuse you
I'm gonna know what's inside
Gonna use you and abuse you
I'm gonna know what's inside you"

Am mai pierdut un prieten

Aş putea să mă supăr pe Moş Crăciun? Aşa cum m-a obişnuit, nu m-a dezamăgit nici anul ăsta. Adică nu a venit. M-ar fi luat prin surprindere să îl văd că apare şi îmi aduce ceva. Ar fi fost un gest drăguţ din partea lui să vină. M-ar fi surprins plăcut. Poate am fi reuşit să ne împrietenim. Am fi băut un vin fiert împreună, mi-ar fi povestit unde a umblat atâţia ani, mi-ar fi spus de ce m-a evitat. I-aş fi spus probabil şi eu ce mi-am dorit toţi anii ăştia în care nu a venit, i-aş fi spus că l-am aşteptat în fiecare dimineaţă de Crăciun, i-aş fi spus că singurul motiv pentru care împodobeam un brad în fiecare an era că aşteptam să apară.

Nu a venit, nu ne-am întâlnit. M-a lăsat din nou fără nici o explicaţie, fără nici un cadou, fără bucuria de a primi ceva. Orice. M-a lăsat trist şi cu un gust amar.
Dimineaţa de Crăciun m-a întristat. Nu venise. Nici anul ăsta. Probabil are multă treabă, sunt mulţi copii, multe cadouri de dus. Dar eu îl ştiu de mic, eram prieteni, avea grijă de dorinţele mele şi venea tot timpul. Până într-un an. Când nu a mai venit. Crezusem iniţial că a murit. Dar nu, el trăieşte. L-am văzut la tv, l-am văzut în mall, i-am văzut filmele, am văzut copii fericiţi în ziua de Crăciun, semn că trecuse pe la ei. La mine de ce nu mai vine?
Am mai pierdut un prieten. Fuck you Santa, i've got enough friends.

Primiţi cu colindul?

Nu sunt fan al sărbătorilor. Nu-mi plac sărbătorile defel. Nu reuşesc să intru în atmosfera de sărbători, nici nu mă chinui prea tare.
 
 Nu-mi place nici Crăciunul. Nu mă ajută nici Hruşcă - celebrul purtător de ler, nici Fuego - idolul femeilor la menopauză. Nu îmi plac ţiganii care mă agasează cu capra lor pe stradă, nu-mi plac copii trimişi de părinţi la colindat prin baruri, nu-mi plac cerşetorii care îţi urează Crăciun Fericit doar dacă le dai bani, nu-mi place zăpada, nu-mi plac târgurile de Crăciun, nu-mi place că toată lumea e agitată, nu-mi place liniştea din după-masa Ajunului de Crăciun, nu-mi place că nu vine Moş Crăciun, nu-mi place să-l văd pe Moş Crăciun strângând fonduri pentru te miri ce organizaţie nonprofit, nu-mi place că trebuie să îmi bag un copac în casă, nu-mi place că toată lumea urează la toată lumea Sărbători Fericite, nu-mi place că primesc aceleaşi sms-uri de la toată lumea, nu-mi place că trebuie să văd aceleaşi filme la tv în fiecare an, nu-mi place că Moş Crăciun e publicitar, nu-mi place că nu mă strânge nimeni în braţe, nu-mi place că o să mă îmbat iar, nu-mi place dacă nu mă îmbat. Nu-mi place.
 
 Păstrez însă tradiţiile, aşa că vin la voi cu un colind. Primiţi cu colindul? Sper să primesc un pahar de vin, o bucată de cozonac şi o îmbrăţişare. Să aveţi parte de un Crăciun liniştit şi de un Moş darnic.

S-a terminat?

 Sfârşit de an. Un an căcăcios din toate punctele de vedere. E vremea bilanţurilor, a analizei la rece a ceea ce am făcut un an de zile. O singură concluzie. Nu îmi pare rău de nimic. Îmi place (aproape) tot ce am făcut. Aş fi putut face (poate) mai multe, dar sunt mulţumit de anul care a trecut. M-am maturizat. (glumesc) A fost un an obişnuit, cu suişuri şi coborâşuri. Mai multe coborâşuri. Mai multe mui luate decât date. Un an de criză financiară, un an porcin, un an electoral (erect-oral), un an în care mai mult am pierdut decât am câştigat. Mi-a fost greu dar m-am şi distrat. Am avut momente în care îmi venea să îmi sug pula singur, deşi tot mai plăcut e când ţi-o suge altcineva. Un 2009 care nu mi-a adus multe satisfacţii, un 2009 care nu mi-a plăcut, un 2009 care mi-a arătat că viaţa mă poate sodomiza când vrea ea, un 2009 în care m-am regăsit dar în care m-am şi pierdut, un 2009 în care visele mi-au stat pe loc.
 
 Am început anul în forţă, râzând. Eram pe val. Îl termin obosit, trist. Valul e deasupra mea.
 
 A mai trecut un an, un an sabatic din punctul meu de vedere. Un an de la care aveam prea multe aşteptări. Un an care mi-a arătat că pot supravieţui şi experienţelor neplăcute. Un an în care am fost şi bun şi rău, şi tandru şi urâcios, şi puternic şi slab, şi pe val şi sub el, şi felat şi felând, şi râzând şi plângând. Am fost normal, ca în toţi anii de până acum. Nu cred că e cazul să dau vina doar pe an pentru tot ceea ce am trăit. Mai bine stau şi mă analizez. Văd unde am greşit, unde aş fi putut reacţiona altfel. Aş putea învăţa multe din anul asta. Întrebarea e: vreau?

S-a mai terminat un an. Vine altul. Va fi mai bun? Sau doar sper asta?

Vin fiert

  Încă îmi miroase pula a scorţişoară. Scorţişoara din vinul fiert pe care l-ai băut aseară. Mi-ai îmbrăcat pula în gura ta caldă, într-o parcare geroasă, o gură cu aromă de scorţişoară. O felaţie aromată.
 Sfârşit de an geros, vin fiert şi felaţii în parcări. Doi copii nebuni, doi copii băuţi care au gustat şi aromat sexul celuilalt.
 
 Sărbători aromate!

Melodia săptămânii (Get it loud)

De sezon

1. Fiindcă anul ăsta mi-au mers toate de-a-ndoaselea, de ce să nu îmi fac şi un om de zăpadă de-a-ndoaselea?

2. Presimt că anul ăsta, de altfel ca în toţi anii, Mosu' nu o să vină pe la mine. Aşa că nu o să deranjeze pe nimeni dacă o să îmi bag pula în gura Moşului, nu? :D

3. Sau aş putea face io pe Mosu'. Vrea cineva cadouri? ;;)  ( Dacă vreţi să daţi cuiva o muie cadouri şi aveţi nevoie de un Moş, mă ofer eu. ;) )

Hai sa ne lepşuim

Îmi era dor de o leapşă. Nu am mai primit de mult una care să îmi atragă atenţia. Se pare că dorinţele mi-au fost ascultate, şi am primit o leapşă de două ori. Cele care mi-au citit gândurile şi m-au lepşuit sunt Ştrumfiţa cu eşarfă şi Roxy.
 
 
 1. Numeşte cea mai mare frică a ta.
 
 Nu îmi doresc să ajung o povară pentru alţii. Bătrân, bolnav şi neputincios. Altcineva să trebuiască să aibă grijă de mine. Nu mi-ar place deloc. În cazul ăsta sunt de acord cu eutanasierea.
 
 
 2.Idealul tău în viaţă este...
 
 Să nu mai fac mătreaţă. :)) Independenţa din toate punctele de vedere. Şi libertatea de a face ceea ce vreau atunci când vreau.
 
 
 3.Dorinţa ta cea mai ascunsă.
 
 Nu am dorinţe ascunse. Toate dorinţele mele sunt la vedere. Îmi doresc să pescuiesc peştişorul de aur.
 
 
 
 4.O persoană pe care o admiri. De ce?
 
 Îmi place un fost director de la o firmă la care am lucrat. Mi-a fost într-adevăr un profesor. M-a învăţat multe lucruri pe care la vremea respectivă nu le ştiam, mi-a deschis ochii asupra unor probleme pe care eu nu le vedeam, m-a învăţat să gândesc, mi-a fost ca un părinte. Momentul în care a plecat din firmă am simţit că locul meu nu mai e acolo. Am plecat şi eu la scurtă vreme după el.
 
 
 5.Cel mai frumos cadou primit vreodată. (de la cine, de ce ţi-a plăcut şi cu ce ocazie)
 
 Nu-mi aduc aminte de vre-un cadou care să îmi fi rămas întipărit în minte ca fiind cel mai frumos cadou. Îmi plac toate cadourile care le primesc, atâta timp cât simt că vin din inimă. Îmi place să ştiu că acea persoană s-a gândit la mine şi la ceea ce îmi place în momentul în care îmi alege un cadou. Ştiu ce mi-ar place să primesc cadou, dar na... ;)
 
 
 Fiindcă leapşa asta trebuie să meargă mai departe, aştept ce vor răspunde Lilee, Achilianu, Cristian, Piperusha, Lavinnia, Sufletica, Flavius C, BadPisi, Alina, Mace, Uqtzik, Sasha, Andreea Crepcia.

Later Edit: Şi lui Celine ii pasez leapşa, fiindcă şi-a cerut-o. ;)

Mai bine rău

Urâm pe cineva care ne face rău. La rândul nostru facem şi noi altora rău. Cu sau fără intenţie. Suntem mult mai deschişi la a face rău, decât la a face bine. Ne e mult mai uşor să jignim, decât să facem complimente.Facem rău cu zâmbetul pe buze. Avem o satisfacţie maximă să facem rău. Toţi vrem să dăm cuiva o muie, toţi vrem să fim mândrii posesori de pulă felata. În faţa unora ne scoatem pula, în faţa altora deschidem gura. Primim ceea ce dăm. E un cerc vicios, e o întrecere între noi să facem rău. Ne purtăm urât, aşteptând ca alţii să se poarte frumos cu noi.  Mai bine ignorant, decât de ajutor. Mai bine un spate întors, decât o mână întinsă.
 
 Dacă eşti bun, eşti prost. Mai bine rău.
 
 Tu cât de bun eşti?

A venit iarna şi gerul...

...a belit pula şoferul.
 
 Nu a mirat pe nimeni faptul că zăpada a prins iar autorităţile nepregătite. Nu ne-a mirat deloc faptul că odată cu prima zăpadă, a revenit calvarul pe şosele. Nici măcar jurnalele de ştiri care anunţau blocaje peste tot în ţară nu au mirat pe nimeni. Nici măcar cei responsabili cu deszăpezirea nu au fost deloc miraţi că a nins. Se aşteptau să ningă, dar nu chiar acum. Nu au contat avertizările meteo, codurile galbene, portocalii. Ştia toată lumea că o să ningă. Ştia toată lumea că nu o să apară nici un utilaj de deszăpezire pe străzi şi şosele. De aia nu a mirat pe nimeni. Ne aşteptam toţi la asta. La fel cum vara ne aşteptăm să fie caniculă, în concediu să plouă,  iarna să ningă sau pula să nu ni se scoale. Sunt lucruri fireşti. De ce ne-ar mira? Trăim într-o ţară în care până şi mirarea a dispărut. Nu ne miră că nu s-a mai câştigat la Loto de mai mult de jumătate de an, nu ne miră că nu a mers în turul doi al alegerilor cel votat, nu ne miră că ştirile de la ora 5 au spectatori, nu ne miră că Băsescu a câştigat, nu ne miră că beţivul din colţul străzii şi-a violat fiica. Ne aşteptam la toate astea. Sunt lucruri previzibile. România şi românii sunt previzibili. Ştim cu toţii ce o să se întâmple. Şi aşteptăm cu sufletul la gură momentul. Şi atunci sărim toţi cu gura, cu acea atotcunoaştere orgasmatic de mândră: "Ţi-am zis eu?"
 
 Suntem neam de clarvăzători. Păcat că vedem doar lucrurile negative. Şi ne bucurăm cu satisfacţie când ele se întâmplă. Le savurăm. Ne merităm soarta. Ne bucurăm că şi alţii suferă.
  


 Dacă cei mici s-au bucurat de zăpadă, mi-ar fi plăcut şi mie să fiu mic. Să mă bucur şi eu ca un copil de fulgii mari şi pufoşi. Să nu mă enervez în trafic, să nu fac ore întregi într-un oraş în care cea mai mare distanţă e la 15 minute, să îmi aduc aminte că nu sunt doar două viteze la maşină, să mă bucur de luminiţe, să fac bulgări, să încerc să prind fulgii cu gura. La prima zăpadă îmi doresc să fiu copil. Mi-ar place să fim toţi copii la prima zăpadă. Să nu circule nici o maşină, cei de la deszăpezire să îşi facă treaba liniştiţi, fără nervi, fără claxoane, fără tamponări. Ninge. Deschide-ţi sufletul şi redevino copil. Măcar la prima zăpadă.

Poate la anu' ?

E sfârşit de an. Mă simt obosit. Stresat. Nervos. Ciufut. Neîmplinit. Trist. Nu mai am răbdare. Vreau ca anul care vine să îmi fie bine. Să fiu împăcat cu mine. Să îmi revină zâmbetul. Să visez din nou. Să mă îndrăgostesc. Să fac nebuniile care îmi trec prin cap. Să nu îmi pese de nimic. Să trăiesc. Să râd. Să am răbdare. Să nu mai am motive să fiu supărat. Să nu mă mai sâcâie necazurile. Să mă strângă în braţe. Să îmi spună că mă iubeşte. Să văd viaţa în roz. Să fiu iar eu aşa cum mă ştiam. Să am motive să fiu vesel. Să renasc.
 
 Mai e un pic şi se termină anul. Un an care nu mi-a plăcut. Poate anul viitor o să mă împac mai bine cu mine. Poate anul viitor nu o să mai îmi dau motive să mă supăr pe mine. Poate anul viitor o să mă simt mai bine. Poate anul viitor o să fie mai bun.
Poate?

Melodia săptămânii (Get it loud)

Pe un bon de masă

Oricât de mult mi-aş fi dorit să merg să dorm, trebuia să amân partea cu somnul pe mai târziu. Obosit şi mahmur după o noapte lungă, am băut vre-o 3 cafele, am folosit jumătate din tubul cu pastă de dinţi doar că să îmi treacă mirosul de alcool din gură, am făcut un dush să par fresh şi am plecat la muncă. Nasol să trebuiască să conduci, nasol să trebuiască să mergi să asculţi ce are de spus şeful dimineaţa. Mă bucuram însă că e zi scurtă, şi o să ajung mai devreme acasă. Să pot lenevi măcar, dacă nu chiar să dorm. Bineînţeles că pe la amiaz, înainte să se termine programul, s-a ivit o chestie neaşteptată şi a trebuit să mai fac un drum de vreo 200 km dus întors. Naşpa. Încă mai aveam gust de wiskey în gură, încă mai îmi ţiuia muzica în urechi, încă îi mai simţeam parfumul. 
 
 La ieşirea din oraş, o autostopistă. Am oprit. Se urcă şi îmi spune: "Nu am bani." Mă uit la ea şi îi spun: "Găsim noi o soluţie." Zâmbea. Ceva cred că îi cocea neuronul.  Din vorbă în vorbă mi-a povestit jumătate din viaţa ei. Sau mi-a povestit mai mult, însă eu numai atât am reţinut. Nu eram prea atent la ce îmi spunea, îi răspundeam monosilabic, mai mult din politeţe. Nu mă interesa ce are de spus. Îmi plăcea însă că vorbea tot timpul şi nu aveam timp să mă plictisesc. Ne apropiam de locul unde trebuia să coboare. "Opreşte în prima parcare" mi-a spus. Mă uitam un pic tâmp la ea. "Da. În prima parcare să opreşti. Trebuie să îţi plătesc,nu?" Hmmm, refuzam să mă gândesc la ceva anume. Eram însă curios ce idei are. Opresc şi mă dau jos din maşină. Mă aşez pe capotă şi îmi aprind o ţigare. Coboară şi ea. Vine spre mine, se aşează în genunchi în faţa mea şi îmi descheie jeanşii. Mă uitam la ea fără să îi spun nimic. Fumam şi o lăsam să îşi facă treaba. Ceilalţi şoferi ne claxonau când treceau pe lângă noi. Dădeam o muie la marginea străzii şi nu mi se părea nimic ieşit din comun în asta. Îmi savuram ţigarea în timp ce eram felat. Se pricepea şi simţeam că îi şi place ce face. Îmi plăcea şi mie ce îmi făcea. Gura ei era şi mai de treabă în momentul ăsta decât mai devreme când vorbea una-ntr-una. M-a terminat destul de repede. M-a lăsat să termin în gura ei. A scuipat. Apoi s-a şters la gură şi mi-a şters şi mie pula. Mi-a încheiat jeanşii, s-a ridicat şi m-a întrebat: "Suntem ok acum,nu?" I-am dat din cap afirmativ. Nu aveam cuvinte. Îmi era bine şi nu vroiam să stric momentul.

 Ne-am urcat în maşină şi am plecat mai departe. Am ajuns la destinaţie. A deschis uşa şi înainte să coboare mă întreabă: "Pot să te rog ceva?" "?" "Poţi să îmi dai nişte bani?Nu mai am ţigări." Mă gândeam că îi sunt un pic dator, un oral e mai scump decât ar fi trebuit să îmi dea ea pentru drum. Mă uit în portofel. Nu aveam decât 2 bancnote de 100 lei şi nişte bonuri de masă. Nimic mărunt. Îi întind un bon de masă şi o întreb: "Te descurci?" A zâmbit şi l-a luat. "Mulţumesc" Apoi a închis uşa şi a plecat. Mă uitam în urma ei. A fost prima dată când am plătit pentru sex. Cu un bon de masă. Şi mi-a mai şi mulţumit. E foame mare în România. Valoarea muii a scăzut sau valoarea unui bon de masă e prea mare?

La final de an

  M-am gândit ca la sfârşit de an, înainte să înceapă chefurile de sărbători, să mai pierd şi eu o noapte într-un club. Să mă umplu de fum, să mă beţivesc, să nu mai ştiu nimic a doua zi, să-mi fie rău când mă trezesc. Eventual să mai agăţ pe cineva, aşa...de sfârşit de an.
  Mi-am găsit cu greu un loc la bar. Lume multă. Multe fiţe. Stroboscoape. Muzică tare. Fum. Căldură.
  Stăteam cocoţat pe scaunul de la bar, cu paharul în mână şi fumam. Mă uitam în jur. Căutam parcă pe cineva. Şi nu găseam, nu era acolo ce vroiam eu. Mă gândeam să plec în altă parte, să-mi încerc norocul altundeva.
  M-am ridicat, cu gândul să îi dau cădere licorii din pahar, să plec de acolo. Nici nu am ridicat bine paharul că m-am simţit lovit peste mână. Toată băutura era acum pe mine. M-am întors instantaneu. În spatele meu, o tipă. Se uita la mine. Cred că îşi cerea scuze, dar din cauza gălăgiei nu am înţeles nimic. Mă uitam urât la ea. Şi-a apropiat gura de urechea mea şi mi-a spus: "Lasă-mă să-ţi cumpăr altă băutură." Ne-am aşezat la bar şi am încercat să purtăm o conversaţie. Mai degrabă ne urlam unul altuia la ureche câte ceva. Stăteam cu obrazul lipit de obrazul ei şi ne urlam diverse chestii. Mă amuzam. Ea la fel. Paharele se goleau aproape instantaneu. Râdeam. Ne plăcea la amândoi. Ne distram. Îmi plăcea să îi simt obrazul lipit de al meu. Mă excita respiraţia ei pe gâtul meu. Şi parfumul ei îmi plăcea. Am muşcat-o uşor de ureche. Nu m-am putut abţine. M-a strâns de mână şi m-a pupat pe gât. Ne-am uitat unul la altul. Ne înţelegeam şi din priviri. 
  Am plecat ţinându-ne de mână. Ne-am urcat în taxi şi am început să ne sărutăm şi să ne mângâiem. Parcă nu mai aveam răbdare până acasă. Nici unul. Am început să ne dezbrăcăm din hol. Până în dormitor erau numai haine aruncate. Ne sărutam şi ne dădeam jos câte o haină. Am ajuns goi în dormitor. M-a împins în pat şi s-a aşezat pe mine. A început să mă sărute şi să mă mângâie cu trupul ei, cu sânii ei goi pe pieptul meu. O strângeam în braţe.
.....................
 Am adormit îmbrăţişaţi, extenuaţi, extaziaţi. M-am trezit înaintea ei. Am  privit-o cum dormea goală. Zâmbea. Pe faţa ei se citea fericire. I-am sărutat sânii, i-am sărutat buzele, cu grijă să nu o trezesc. Am fumat o ţigare admirând-o aşa goală cum era. Mă căuta cu mâna prin pat.  
  Aveam gust de wiskey în gură, plămânii îmi erau plini de fum, muzica din club parcă îmi suna încă în urechi. Îmi era bine. Încă o noapte trăită din plin. Încă o gagică. Încă un futai.
  E dimineaţă şi e frig. E sfârşit de an.

Omul indiferent

 Mi-e indiferent tot ce se întâmplă în jurul meu. Nu mă interesează nimic, nu mă afectează nimic, nu mă încălzeşte nimic, nu-mi pasă de nimic. Trăiesc într-o continuă indiferenţă. Sunt detaşat de orice. Nu mă încântă nimic, nu mă sperie nimic, nu îmi pasă de nimeni şi nimic. Nu-mi pasă că vin sărbătorile, nu-mi pasă că e frig sau cald, nu-mi pasă că plouă sau ninge, nu-mi pasă cadin faţă vine o maşină când depăşesc, nu-mi pasă că ţara e în criză, nu-mi pasă că ţigările ucid, nu-mi pasă de ştirile de la ora cinci, nu-mi pasă că muzica mea deranjează, nu-mi pasă de culoarea semaforului, nu-mi pasă dacă mă strânge sau nu cineva în braţe, nu-mi pasă dacă mă sărută sau nu, nu-mi pasă dacă mă sună sau nu, nu-mi pasă. Nu am nici un sentiment orice s-ar întâmpla. Nu mă enervez, nu mă îndrăgostesc, nu mă supăr, nu sunt extaziat, nu plâng, nu râd. Sunt un mim, fără sentimente, fără întrebări, fără amintiri sau vise, fără speranţe. Trăiesc indiferent în turnul meu de fildeş. Sunt doar un observator. Tăcut. Indiferent. Rece. Distant. Sunt omul modern. Omul indiferent.

Fără zahăr

 Îmi place cafeaua. Îmi place neagră, fără zahăr, fără lapte. M-am obişnuit cu gustul pur al cafelei. Indiferent că e cafea naturală, la ibric, expresso sau ness, o beau fără zahăr.

Nu pot pricepe însă de ce se miră toată lumea când le spun că nu vreau zahăr în cafea. "Cum fără zahăr? Măcar o linguriţă să îţi pui. E prea amară..."

Sunt persoane la care merg în vizită şi mă servesc cu  cafeaua direct îndulcită, că deh...ele aşa o beau, deci ar fi normal ca toată lumea să o bea aşa. Ei bine, eu nu. Se uită urât la mine, dar primesc altă cafea, fără zahăr.
 
 Mă distrează personalul din cafenele. Le cer o cafea, fără zahăr, fără lapte. Se uită la mine lung şi mă întreabă: "Zahăr deloc?". Ce dracu e aşa greu de înţeles că o vreau fără zahăr? Doar eu o beau, nu o oblig pe ea să o bea. Şi nici nu aştept să plătesc mai puţin pe cafea fiindcă nu le folosesc zahărul. Bineînţeles că în momentul în care îmi aduce cafeaua, în farfurioară se află şi două pliculeţe de zahăr. Cine ştie, poate mă răzgândesc.În cazul în care pricepe şi îmi aduce cafeaua aşa cum o cer, fără zahăr, fără lapte, pe farfurioară tronează o linguriţă. La ce pula mea să folosesc o linguriţă la o cafea în care nu am ce să amestec? De ce pula mea e atât de greu să pricepi că sunt oameni care beau cafeaua fără zahăr? La fel cum sunt oameni care o beau cu zahăr?

 PS: Cu mama mi-a trebuit aproape un an să o obişnuiesc că îmi beau cafeaua fără zahăr. Din fericire, a reţinut într-un final cum îmi place cafeaua. 

Beauty is nothing without brain

Au si altii blondele lor.

Foame de timp

Tic-tac. Nu mai plânge iubito că ţi-o trag doar 10 minute. Şi în timpul ăla mai arunc câte un ochi şi la TV. Nu fi supărată că săruturile noastre sunt doar o atingere a buzelor, şi că limbile noastre nu s-au mai întâlnit de mult timp. 24 de ore parcă nu mai îmi ajung. Tic-tac. Ziua e prea scurtă. Sunt atât de multe lucruri de făcut şi atât de puţin timp. Sau timpul aleargă mult prea repede. Tic-tac, tic-tac. Am îmbătrânit. Îmbătrânesc. Nu stau locului. Nu am stare, nu îmi place că nisipul din clepsidră curge. Mult prea repede. Viaţa mea la fel. Tic-tac... Îmi dau seama că vreau să citesc, să mă plimb, să mă relaxez, să iubesc, să fumez, să ies cu prietenii, să lenevesc în vană, să mă îmbăt, să flirtez, să alerg, să mănânc, să o strâng în braţe, să scriu, să mă joc cu pisica, să mă odihnesc, să răsfoiesc un ziar, să savurez o ciocolată. Tic-tac. Nu am timp pentru toate. Unele trebuie amânate, sau făcute în viteză, sau lăsate nefăcute. Din criză de timp. Din cauza că tic-tac se întâmplă prea repede.
 
 Tic-tac. Trăim atât de în viteză, încât nu mai avem timp de bucurii mărunte, nu mai avem timp să ne bucurăm, nu mai avem timp să simţim că trăim. Intrăm într-o monotonie servici-nani, oboseală-odihnă. Vreau timp. Vreau timp pentru mine. Vreau să trăiesc. Opriţi timpul! Înainte să mă opresc eu. Vreau să aud doar "Tic". Fără să urmeze după el nici un "Tac".
 
 Tic...

Melodia săptămânii (Get it loud)

Melodia săptămânii. Recomand a se asculta cu boxele la maxim. Prietenii ştiu de ce! ;)

Clona

Mi-ar place să mai fie unul ca mine.

 M-aş clona. Cu siguranţă, clona mea ar fi cel mai bun prieten al meu. Din simplul motiv că nu m-ar întreba nimic. Ar ştii tot ce se întâmplă cu mine. Ar ştii tot ce gândesc, tot ce visez, tot ce sper, tot ce fac şi ce nu fac. Mi-ar place să ies cu mine la băut. Aş sta în cârciumă şi aş vorbi cu mine fără să se uite lumea ciudat la mine. Mi-aş face cinste. Aş petrece timp de calitate cu mine.
 
 M-aş clona. Într-o femeie. Să văd cât de bun amant sunt. Să văd ce gust am. Să pot face dragoste cu mine, fără să mă judece lumea. Aş avea relaţia perfectă, eu cu mine. Cea mai bună prietenă a mea aş fi eu. Şi cea mai bună amantă aş fi tot eu. Aş şti ce îmi place, fără să fie nevoie să o spun. Aş face copii după chipul şi asemănarea mea. Şi aş fi sigur că sunt copii mei.
 
 M-aş clona. Dar lumea încă nu e pregătită pentru mine, singur. Dacă aş fi mai mulţi?

Ştiu cu cine votez

 Am ascultat melodia asta şi m-am hotărât brusc cu cine o să votez.  A fost o adevărată sursă de inspiraţie pentru mine melodia asta. Tu te-ai hotărât?

Fericirea e in mine

Mimez fericirea. Şi uneori îmi iese. Mă gândesc că pe cei/cele din jurul meu, îi doare în pulă sau în pizdă, în funcţie de sex, de cum mă simt eu, dacă sunt sau nu într-adevăr fericit, dacă mă simt bine sau nu. Faptul că îi interesează ce e cu mine, e doar de suprafaţă. Vor doar să jubileze că eu o duc mai rău ca ei, că mi se îneacă toate corăbiile, că îmi mor toate oile, că nu mi se mai şcoală, că sunt sărac, că viaţa mea se duce dracului, dintr-un motiv sau altul. Vor doar să se simtă bine că nu sunt în pielea mea. Vor să compare probelemele mele cu ale lor şi să se felicite că nu sunt aşa amărâţi/e, trişti/e, ghinionişti/e ca mine. Din milă sau interes stau să îmi asculte of-ul. De fapt nu îi interesează. Încearcă doar să mă facă să mă descarc de probleme, să îmi spun necazul, cam în atât stă tot ajutorul care îl oferă. Îmi oferă un umăr pe care să plâng, fără să le pese dacă eu vreau asta sau nu. Curiozitatea lor e mare, insistenţa la fel.
Fericirea e un sentiment egoist şi individual. Sunt fericit doar eu. Fericirea nu se transmite, nu se împarte. Doar eu pot fi fericit sau nefericit. Cel de lângă mine poate doar să se oftice de fericirea mea, sau să se bucure de nefericirea mea. Nu poate trăi fericirea mea. Nu poate împărţi fericirea mea la doi. Nu e cauza fericirii mele. Poate fi cauza nefericirii. Fericirea lui/ei stă în alte lucruri. Fericirea lui/ei depinde de alte lucruri decât de fericirea mea. Fericirea lui/ei poate ţine de gradul meu de nefericire. "Sunt fericit/ă că te văd pe tine fericit" e o expresie de tot căcatul. E o expresie pe care o folosim doar aşa. Fericirea nimănui nu ţine de fericirea altuia. Poate doar în cazul părinţilor care sunt fericiţi când sunt fericite odraslele lor. Mai degrabă e vorba de împlinire, nu fericire.
Fericirea se trăieşte în intimitate. Fericirea nu se împarte. Fericirea e un ideal spre care tindem nefericiţi. Fericirea e de scurtă durată şi lasă în urmă ei nefericire.
Eu...mimez fericirea. Tu?

Moşul face alegeri naşpa

Se apropie turul doi al alegerilor. Vine odată cu Moş Niculae. Încă o sărbătoare românească futută de politica românească. După incidentul de la Timişoara de Ziua Naţională, politicienii noştri mocirloşi o să ne fută şi bucuria de a căuta în ghete după cadouri.
Mă uit din ce în ce mai scârbit la felul în care se bălăcăresc unii pe alţii. La alianţele făcute în dorul lelii (sau in ciuda pulii), de încălcarea de principii, de acuzele aduse, de filmuleţele scoase la iveală. Nu! Nu trăim bine. Dar nici speranţa că o să trăim bine nu o mai avem. Nici un preşedinte comunist, condus din spate de un Iliescu care vrea din nou frâiele ţării. S-a furat tot ce era de furat. Acum ne fură pe noi. Prin credite externe pe care le plătim noi, din buzunarul nostru şi aşa prea gol. M-a dezamăgit şi Crin. Cu alianţa lui cu tot. Liberalismul mână în mână cu comunismul. Ceva nu dă bine. Deloc. Avem de ales între un roşu comunist şi un portocaliu nesimţit. Ca de obicei, nu vom vota pe cineva, vom vota împotriva cuiva. Nu avem pe cine alege. Încercăm să alegem răul cel mai mic. Nasol e că avem de ales între două rele. Contează care? Răul e tot rău. Diminutivul nu se aplică. Un rău nu poate fi bun.
"Dac-aş fi pentr-o zi preşedinte/V-aş amaneta pe toţi şi nu v-aţi prinde". Se pare că ăsta e sloganul candidaţilor. Doar că nu au tăria de caracter de a ne-o spune direct. De ce nu iasă unul dintre ei în faţa microfoanelor să spună: "O să vă fut pe toţi de o să mă ţineţi minte. O să fur ce mai e de furat. O să mint şi puţin o să îmi pese de interesele ţării sau ale voastre. Vreau să fiu preşedinte dintr-o încăpăţânare prostească. Nu mă pricep la condusul ţării, dar vreau să fiu primul om în stat. Mă piş pe voi şi dacă mă votaţi şi dacă nu. Oricum o să mă piş pe voi din 6 decembrie încolo."
Dintre două rele, prefer să nu aleg nici unul. O să votez tot
, dacă o să merg la vot. Dacă o să mă pot abţine să nu vomit pe buletinul de vot.
Bagă-ţi picioarele române! Bagă-ţi-le în păpuci! Pentru că anul asta Moş Niculae vine cu un preşedinte. Un preşedinte pe care nu îl vrem. Urmează 5 ani răi. 5 ani de muie luată.
Halal cadou.
Hai sictir.

PS: Adu-ne prezervative Moşule, să nu se mai nască ca ei!

Zi Naţională

E 1 Decembrie. Ziua Naţională a României. Ar trebui să mă simt într-un fel aparte? Ar trebui să mă simt ca de 4 iulie în SUA? Nu o să mă simt niciodată aşa. Nici tu. Îmi lipseşte sentimentul patriotic. Mi-a dispărut în timp ce am crescut. Valorile contemporane româneşti nu îmi inspiră nimic. Asta în cazul în care aş găsi vre-o valoare contemporană. Suntem tot mai flămânzi, mai însinguraţi, mai reci, mai distanţi. Ne bucurăm de necazurile altuia, suntem devoratori de Ştirile de la ora 5, îl venerăm pe State, ne dorim să câştigăm la Loto sau Bingo Metropolis. În ultimii 20 de ani ne-am transformat într-un neam de căcaţi insensibili. Nişte căcaţi care se hrănesc din necazurile altora, nişte căcaţi care se oftică pe cei care reuşesc să fure mai mult ca ei, nişte căcaţi care merg la vot alegând un căcat mai cu moţ să îi reprezinte, un căcat pe care îl vor înjura şi pe care nu vor recunoaşte că l-au votat.
 
 Început de iarnă, Zi Naţională. Azi îmi doresc ger şi zăpadă în toată ţara. Să atenueze mirosul de căcat emanat de noi. De noi toţi. Noi care înjurăm şi blestemăm ţara asta. Şi gurile ne put a căcat. Atât de mult înghiţim, atât de mult ne place să îi împroşcăm pe alţii cu el.
 
 Ce folos că ne mândrim cu o ţară frumoasă dacă ne batem joc de ea? Ce folos să ne amintim de figuri importante din istorie, dacă nu încercam nici unul să fim ca ei? La ce bun buletinul de român, când toată Europa ne priveşte ca pe nişte ţigani? Ţiganii au devenit rromi (şi am acceptat această identificare), românii au devenit ţigani. 
 
 Am rămas în stadiul de Mioriţă. Mioriţa ne călăuzeşte viaţa. Ne acceptăm soarta, ca pe un lucru normal. Când o să ne revoltam împotriva sorţii, a ţigănismelor din România, a căcatului care ne înconjoară? Când o să tragem apa în urma noastră?
 

 România e ţara în care nou-născuţii se prăjesc în incubatoare, e ţara în care politicienii mănâncă căcat, e ţara în care minciuna şi corupţia sunt la ele acasă,  e ţara în care oamenii sunt trişti, e ţara în care există pensia de 1 leu, e ţara în care numărul de mui luate te face vedetă, e ţara în care mori cu bunul simţ în mână, e ţara în care dacă nu furi nu ai nimic,  e ţara în care un manelist îmi cântă cu cine să votez, e ţara în care călugării au relaţii homosexuale sau pedofile, e ţara în care preoţii îşi agresează sexual enoriaşele, e ţara în care violatul babelor tinde să devină sport naţional, e ţara în care preşedintele loveşte copilul altuia, e ţara în care dacă ai bani scapi de închisoare, e ţara în care nimeni nu îşi asumă nici o greşeală,  e ţara în care, din păcate, m-am născut şi eu.

 România e o ţară de Rai. Muia e ruptă din Rai. M-am săturat de câtă muie am luat. Vreau să mi se facă dor de ţara mea