Babilon

Aşa,... de sărbători

2011-04-24T00:00:00.000+02:00

Sărbători minunate şi ouă roşii fericite!

8 Martie

2011-03-08T14:50:00.000+01:00

La mulţi ani!

Un euro

2011-02-10T15:00:00.000+01:00

La o plimbare prin centrul Munchen-ului, am rămas blocat cu privirea pe o persoană. Era primul cerşetor pe care îl vedeam în Munchen. Un pic murdar, dar nu extrem, nebărbierit de câteva zile. Mergea încet şi privea lumea care venea din faţa lui, probabil îşi alegea oamenii cărora să le ceară, întindea şapca şi spunea: "Bitte, ein euro." Majoritatea nu îl băga în seamă, trecea prin dreptul lui, unii aruncându-i privire, alţii ignorându-l pur şi simplu. A ajuns în dreptul meu, m-a văzut că îl privesc. A întins şapca: "Bitte, ein euro.". Am zâmbit, nu ştiu de ce. M-am uitat în şapca lui, avea două monezi de un euro şi una de 20 de cenţi. L-am privit în ochi şi l-am întrebat: "Cum e fra? Merge treaba?" "Merge pe dracu'! Zgarciti ăştia frate..."

Danke şi Bitte

2011-02-04T21:00:00.004+01:00

Cred că fiecăruia dintre noi îi place să audă "Te rog!" când i se cere ceva. Fiecăruia îi place să i se spună "Mulţumesc" pentru o treabă îndeplinită.

Deşi ne place să ni se adreseze cuvintele astea, majoritatea evităm să le folosim, uneori avem impresia că ne înjosim dacă rugăm pe cineva ceva, avem impresia că nu trebuie să mulţumim, oarecum cel căruia ar trebui să îi spunem "mulţumesc" era obligat să facă treaba respectivă. Ne mirăm că nu auzim cuvintele magice dar nu ne gândim că (poate) nici noi nu le folosim prea des.

Nemţii sunt altfel, nu se sfiesc să spună nici "Bitte", nici "Danke". Uneori ai impresia că exagerează, cel puţin până te obişnuieşti.

Încă nu ştiu exact ce ar trebui să spun când vânzătoarea de la magazin, după ce plătesc îmi spune "Danke". Contrar a ceea ce se întâmplă în Ro, unde clientul îi mulţumeşte vânzătoarei, ceea ce e o aberaţie dacă stai să te gândeşti: vânzătorul trebuie să îţi mulţumească că ai ales magazinul lui să îţi cheltui banii. Clar meriţi un "Danke"!

La fel de nedumerit în legătură cu răspunsul sunt la job, unde la finalul unei zile de muncă, şeful îmi spune "Danke". Adică şeful îmi mulţumeşte că am muncit pentru el încă o zi! Wow!! Super, nu? Şi asta se întâmplă în fiecare zi la plecare. Nu e nici un ordin care să ţi-l dea fără să omită să spună "Bitte!". Adică ... şeful îmi spune "Te rog, fă ..."! Nu îl deranjează deloc nici că îl roagă pe un angajat să facă o treabă, nici că îi mulţumeşte pentru serviciile aduse. E şef, dar înafară de asta e om. Şi cuvinte ca "Danke" sau "Bitte" sunt normale între oameni civilizaţi. Îţi dă o stare de bine doar folosind două cuvinte. Ţi-e drag să mergi la lucru, şi munceşti mai cu spor ştiind că munca ţi-e recunoscută şi apreciată printr-un simplu "Danke".

Înainte de a pleca din ţară, în Sibiu se iţise o campanie mult mediatizată: "Sibiu, capitala bunelor maniere". Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că rezultatul nu a fost cel scontat, iar banii investiţi în campanie au fost pur şi simplu aruncaţi pe fereastră. Deh, alţi oameni, alte mentalităţi.

Mulţumesc!

Poezie

2011-01-11T12:00:00.002+01:00

Viitorul unui poet pesimist

Viitorul meu ca poet

Va fi atât de grandios

Încât nici nu va fi.

Şi asta deoarece

Am la dispoziţie tone de hârtie

Nefiind nevoit să scriu

Pe margini de ziare sau

Şi mai rău

Scrijelind pereţii celulei cu unghia.

Şi scriu cu pixul,

Nu cu creion, sau chiar cărbune

Sau cu vre-un lemn pe nisip.

Şi-apoi de ce-aş avea un viitor in poezie?

Voi cititorii, n-aveţi ceva mai bun de făcut

Decât să mă citiţi?

De fapt, cine are nevoie, astăzi,

De încă un poet?

Acest articol participă la concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” , organizat de Pioneza Dintre Fese.

Doi copii - 9

2011-01-09T18:00:00.000+01:00

-Ştii că sufăr acum, nu?
-Da, cred...
-Cum ai putut să-mi faci aşa ceva, copil tembel?
-Nu mi-a fost greu deloc, crede-mă!
-Te rog nu îţi bate joc de mine mai mult decât ai făcut-o deja.
-Nu intenţionez asta, nici acum, nici altădată nu mi-am bătut joc de tine. Doar că nu ai pus corect întrebarea...
-Adică? Ce ar fi trebuit să te întreb? Cum ţi-a fost, dacă ai avut orgasm, în ce poziţie aţi făcut-o? Ce vrei să te întreb?
-Nu ştiu sigur dacă doar pe mine trebuie să mă întrebi sau şi pe tine.
-...
-Întrebarea e: "De ce?". Nu crezi că toate se întâmplă cu un motiv?
-...
-Nu vezi că relaţia noastră scârţâie?
-Cu tine în alte aşternuturi nu mai scârţâie?
-Asta încercam şi eu să aflu, dar m-am întors, tot timpul o voi face. A fost doar sex, atât.

Judecătorul

2011-01-06T15:00:00.009+01:00

La două zile după ce am murit a venit momentul să mă prezint în faţa Judecătorului. Aşteptam oarecum clipa asta. Aveam amintirile la mine. Îmi era proaspăt în minte tot ce făcusem toată viaţă, fără nici un lapsus. Lucrurile cu care mă mândream, lucrurile ascunse (pe care nu le dezvaluisem nimănui şi pe care încercam să le ascund şi să le uit), lucrurile care m-au făcut fericit sau trist, momentele de glorie, eşecurile, toate îmi treceau prin faţa ochilor ca şi cum aş vedea un film pe fast-forward. Mă vedeam fumând prima ţigare, mă vedeam făcându-mi prima labă, mă vedeam furând bomboane de la magazinul din colţ, mă vedeam fericit ţinând o fată de mână, mă vedeam liber, mă vedeam cheltuind,mă vedeam dând o muie, mă vedeam beat prin cârciumi, mă vedeam mire, tată, bătrân, mă vedeam înotând, mă vedeam plângând. Era filmul meu.
Aşteptam să fiu chemat, să fiu supus întrebărilor, să spun de ce mă căiesc, să spun ce am priceput din viaţa care tocmai s-a terminat. Eram liniştit. Ştiam doar că am trăit. Şi bune, şi rele. Simţeam că am ajuns în momentul în care trebuia să trec la nivelul următor. Asta dacă Judecătorul nu considera că trebuie să o iau de la capăt. Deşi, orice decizie ar fi luat el, mie mi-ar fi fost bine. Nu regretam nimic din ce am trăit. Nu regretăm nici faptul că nu mai trăiesc fizic. Aveam o stare de bine general. Nu aveam păreri de rău, dar nici de bine. Eram împăcat. Acceptam toată existenţa mea. Aşa cum fusese ea.
Eram pregătit pentru întâlnirea decisivă: întâlnirea cu Judecătorul.

A sosit momentul: faţă în faţă cu Judecătorul. Când eram în viaţă mă speria oarcum gândul ăsta. Nu ştiam cum arată, nu ştiam ce mă va întreba, nu ştiam cum va judeca el viaţa mea. Acum stăteam în faţa lui. Stăteam şi mă priveam. Mă vedeam ca într-o oglindă. Judecătorul eram eu. Eu îmi judecam viaţa. Eu eram cel care hotărăşte dacă merit să trec la nivelul următor sau nu. Eu eram cel care eram spectator la filmul meu. Era decizia mea dacă încerc să mai trăiesc o dată sau amân momentul.

Mi-aş fi dorit să mai trăiesc o dată. Măcar încă o dată. Dar curiozitatea mă făcea să îmi doresc să merg mai departe. Să văd ce e în nivelul următor.

Acest articol participă la concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!” , organizat de Pioneza Dintre Fese.

2011

2010-12-31T12:00:00.000+01:00

Timpul trece fără să mă întrebe dacă vreau sau nu. S-a mai dus un an. Cu bune. Atât, doar bune. Refuz să mă gândesc la altceva. A fost un an plin, un an frumos, un an în care am rezistat şi l-am încheiat cu bine. Fără bilanţuri, fără analize. Am supravieţuit încă unui an şi asta e tot ce contează. M-am distrat, m-am îmbătat, am futut, am fost futut, am muncit, am lenevit, am căzut, m-am ridicat, mi-a fost cald sau frig, sete sau foame, am iubit sau am urât, un an în care am mai învăţat ceva, un an în care îmi place să cred că m-am mai maturizat....am făcut de toate anul ăsta. La fel ca în fiecare an, la fel cum o să fac şi anul care vine.
Noaptea de revelion. Sunt atâtea superstiţii despre ce e bine să faci şi ce nu la 12 noaptea, care o fi cea mai bună? Să te pupi sub vâsc să fi iubit tot anul, să (te) fuţi ca să ai parte de sex tot anul, să-ţi numeri banii ca să ai bani tot anul, să mănânci struguri ca să ai parte de belşug, să porţi ceva roşu ca să ai parte de noroc şi bucurii, să-ţi pui o dorinţă iar ea ţi se va împlini ... Atât de multe superstiţii şi atât de puţin timp. Tu ce superstiţie ai?
E mişto e să îl ai lângă tine pe cel drag, să ciocneşti un pahar de şampanie, să te uiţi în ochii lui şi să îi spui La mulţi ani! Important e să te simţi bine, să fi împăcat cu tine şi cu ce ai făcut, să priveşti cu încredere către noul an, să fi bun.
Petrecere frumoasă! La mulţi ani!

De Crăciun

2010-12-24T13:30:00.000+01:00

Nu s-au schimbat prea multe de acum un an, când întrebam dacă "Primiţi cu colindul?". Acelaşi Moş Căcăcios care se încăpăţânează să nu vină, acelaşi copac omorât şi băgat în casă, aceleaşi luminiţe în tot oraşul, aceleaşi târguri de Crăciun, aceleaşi felicitări insipide către toată lumea şi pe toate căile: sms, facebook, twitter, mail...un deja-vu care se repetă în fiecare an.

Altă ţară însă, alt oraş, altă îmbrăţişare, urări în altă limbă, oameni mai veseli şi linişte.

Îmi lipseşte starea necesară să intru în atmosfera sărbătorilor, mi-a lipsit întotdeauna. În preajma sărbătorilor mă simt că după o beţie crâncenă, prelungită mai multe zile, mă simt că şi cum aş fi futut cea mai grasă şi urâtă femeie de pe planetă, mă simt că şi cum toate pisicile din lume ar fi născut în gură mea, mă simt futut în cur şi agasat de toate pregătirile pentru o zi.

Îmi desfac încă o sticlă de wiskey, a început deja să ningă.... albă zăpadă...

Doi copii - 8

2010-12-15T21:30:00.000+01:00

-Hei, ce e cu tăcerea asta? Unde ai fost atâtea zile?
-Am profitat de linişte. Mi-am pus ordine în gânduri..
-Ai ajuns măcar la un rezultat?
-Habar n-am, nu mi-a fost bine.
-Atunci?
-Important e că sunt aici, restul...nu ştiu, le vom da noi de capăt.
-Nu e important doar faptul că eşti aici, aşteptam altceva de la tine după atâta tăcere.
-Ştiu, m-am gândit la asta. Încă suntem copii, nişte copii tembeli.
-Asta ştiu şi eu.
-E greu. M-ai dat peste cap, habar nu am ce vreau, sau dacă vreau.
-...
-Aş fi vrut să am altă reacţie, aş fi vrut să te iau în braţe şi să îţi spun că totul va fi bine, aş fi vrut, zău!
-Şi eu simt la fel. Şi teamă, şi fericire, şi supărare, şi că încă nu e momentul. Mai avem un pic de timp să ne hotărâm ce vrem, dacă vrem.
-E greu să fim trei, hai să ne maturizăm întâi.

Sunt mândru că sunt român

2010-12-01T13:30:00.002+01:00

Nu am ales să mă nasc în România. Pur şi simplu aşa s-a întâmplat.
România mea e în suflet, nu în acţiunile altora. România mea nu m-a dezamăgit, oamenii care ar trebui să aibă grijă de ea da. Oriunde aş fi, România e acasă. De departe, România mea pare mai tristă, dar e acasă. Cu bune sau rele, nu am cum să o scot din suflet.
Ca în orice relaţie, am avut parte şi de clipe bune şi de clipe rele. Însă nu suntem compatibili unul cu altul, d-aia am preferat să am o relaţie la distanţă cu ea. O să îmi placă când o să o revăd şi (puţin) probabil o să îi duc dorul.
Cozonacii nu miros la fel, oamenii nu sunt la fel, mentalităţile nu sunt la fel, drumurile nu sunt la fel. Dar România mea o să fie doar a mea. România e în fiecare. Şi în mine, şi în tine. Aş putea chiar să spun: "România sunt Eu!"
La mulţi Ani România! La mulţi ani mie! La mulţi ani ţie!

Doi copii - 7

2010-11-28T16:00:00.001+01:00

-Te-ai trezit?
-Cu greu...încă nu sunt sigur că m-am trezit.
-Se vede, copil tembel ce eşti.
-Aşa tembel am fost?
-Nu mai mult ca de obicei, fă un duş, spăla-te pe dinţi şi povestim la cafea.
-De obicei ziceai că sunt amuzant când sunt băut.
...
-De ce când vii băut acasă ai chef de sex?
-Probabil îmi bagă afrodisiace în băutură? Sau ar trebui să spun că atunci când sunt alcoolizat te vreau mai mult ca de obicei?
-Prefer s-o facem când eşti treaz.
-Prefer s-o facem oricând.
- Nu cred că ţii minte toate amănuntele. Iar ăsta e un motiv bun să te vreau treaz lângă mine şi în mine.

Doi copii - 6

2010-11-21T12:00:00.006+01:00

-Îmi place să mă plimb cu tine pe plajă.
-Am fi putut sta peo terasă, o bere ...
-Da, dar îmi place să fiu cu tine, să simt briza, să aud marea.
-Am fi putut simţi briza, am fi putut auzi marea, ai fi putut fi cu mine şi pe terasă. Iar eu aş fi fost mulţumit cu o bere rece în mână.
-Hai să facem o baie în mare.
-Apoi mergem la bere...
-Hei, copil tembel...
- ...
-Mă provoci?
...
-Nu-i aşa că e mai bine goi în mare?

Provizii? Ce provizii?

2010-11-19T17:32:00.000+01:00

Pe principiul "iarna nu-i ca vara", lumea se pregăteşte de iarnă. Sau a făcut-o până acum. Am urât dintotdeauna murăturile, butoiul cu varză, gemurile şi zacusca aliniate în cămară. Mi se par atât de inutile pregătirile astea în fiecare toamnă. Mai mult, mi se pare inutilă munca femeii, robotind prin bucătărie să umple cămara "pentru la iarnă", ştiind că jumătate din ce e pregătit, va fi aruncat în primăvară.. Iarna mâncăm mai mult? Dacă e frig afară, singura şi unica distracţie e să te duci în cămară şi să salivezi la borcanele pline, la care te-ai chinuit zile în şir?

Cămara mea e la supermarket, acolo sunt aranjate toate frumos, acolo e tot ce am nevoie, când am nevoie, acolo e şi pivniţa cu rafturi întregi de băutură, acolo găsesc orice mi-ar pofti sufleţelul.

"-Îmi dai, surioară?
-Cu plăcere..."

Doi copii - 5

2010-11-14T12:00:00.001+01:00

-Ce ai?
-Copil tembel, lasă-mă în pace, ştii că nu îmi place să mă întrebi din 5 în 5 minute ce am.
-Nu-mi place să te văd aşa, vreau să ştiu ce ai, d-aia întreb...De câteva zile eşti tot supărat...
-Nu mai întreba, caută răspunsurile la tine!
-Tocmai, nu le găsesc. Şi nu-mi place să te văd închis în tine, supărat şi să nu ştiu ce ai. Vorbeşte cu mine!
-Nu are sens, nu auzi ce spun. Lasă-mă, o să îmi treacă.
-Spune-mi, ce am făcut iar? Ce am spus iar şi te-a deranjat?
-Tocmai, n-ai spus şi n-ai făcut nimic.
-Atunci?
-Ai uitat.
...

-Ai uitat să-mi spui "La mulţi ani!"

10 lucruri pe care să nu le faci când eşti prins

2010-11-09T11:00:00.007+01:00

Tu ce scuză ai folosi?

Doi copii - 4

2010-11-07T11:00:00.000+01:00

-Neaţa!..Frumos mod de a mă trezi...
-Mă gândeam eu că o să îţi placă...
-Mmmm...
-Îţi stătea aşa bine: gol şi în erecţie...nu m-am putut abţine, nici nu am vrut. Te-am sărutat, apoi te-am mângâiat. Îmi place să te simt aşa tare în gură, îmi place să te privesc când termini, îmi place să ţi-o simt în mână când termini.
-M-aş putea obişnui cu stilul ăsta de a mă trezi.
-Hai fugi şi fă duş! Ţi se răceşte cafeaua.
-Copil tembel, lasă-mă să îmi savurez ţigarea de după!

Doi copii - 3

2010-10-31T11:00:00.001+01:00

-Mă dor picioarele, am dansat prea mult.
-Descalţă-te, o să îţi fie mai bine.
-Dar...suntem pe stradă...
-E 4 dimineaţa...cine crezi că te vede? Uite, mă descalţ şi eu.
...
-Ha, ha, ha...copii tembeli ce suntem...desculţi şi cu papucii în mână..
-Ne purtăm ca şi cum am fi ...
...
-Urci? Am o sticlă de vin la rece...rămâi la mine, dormi cu mine!
-Ok, dar tu faci cafeaua de dimineaţă!
 -

Doi copii - 2

2010-10-24T11:00:00.000+02:00

-Uite! O floare pentru ...
-Mine? Hai să te sărut!
...
-Acum ai rupt-o din grădină.
-Da, dar ce importanţă are?
-Ştii? E prima ...
-... floare care ţi-o dau, da, ştiu.
-O să o păstrez. O să o usuc şi o să o păstrez.
-Copil tembel, e doar o floare.
-Da! Dar e de la tine.

Miniprix la Sibiu

2010-10-23T13:40:00.000+02:00

Blogatu împreună cu Miniprix, lansează o campanie-concurs: Weekendul acesta Caravana Reducerilor online miniPRIX trece prin judeţele Sibiu, Vaslui şi Gorj. Printre produsele care pot fi cumpărate se numără pantaloni de la 9 lei, cămăşi şi pulovere de la 19 lei, ghete şi cizme de la 48 lei, accesorii de la 1 leu, "Happy Hour - Reduceri Surpriză”, reduceri de 20% la orice comandă. Oferta este valabilă pentru comenzile online plasate pe www.miniprix.ro în zilele 23-24 octombrie, pentru adrese de livrare în judeţele Sibiu, Vaslui şi Gorj.

Surfing

2010-10-21T17:30:00.000+02:00

Când nu ai ce face în casă, sau când distanţa până la o plajă e prea mare, poţi descoperi surfingul în mijlocul Munchen-ului. O gaşcă de surferi îşi petrece timpul liber făcând surf, unde altundeva decât în mijlocul oraşului, într-un loc amenajat special pt ei. Cu placa de surf în maşină, sau agăţată de bicicletă, cu costumul de surf într-un rucsac, un râu cu valuri perfecte pentru surf şi distracţia e gata.

Have fun!

Doi copii - 1

2010-10-17T11:00:00.006+02:00

-Ia-mă de mână şi hai să trecem strada.
-Calcă numai pe alb!
-Ha ha ha! Ce paşi mari facem şi ce ciudat se uită lumea la noi.
-N-avem timp de ei. Ia-mă în braţe şi sărută-mă!
......
-Suntem ca doi copii.
-Doi copii tembeli.

Porumbelul albastru

2010-10-16T16:00:00.000+02:00

Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere să tot cureți străzile și trotuarele.
Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă.
- Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nici o întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.
A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE. Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.
Primarul întrebă:
- N-aveți cumva și un țigan albastru??

10

2010-10-12T19:38:00.000+02:00

Hmmm...chiar dacă absentez de o perioadă din blogosferă (din motive întemeiate, parol!), lumea încă mă pune la treabă. Daniel, mai exact, e curios cum văd eu o zi perfectă, în 10 cuvinte. Simplu!

Is this the real life? Or is this just fantasy?

O melodie pe măsură, o melodie care ar putea să facă o zi perfectă, o melodie care îţi schimbă starea de spirit în bine.

 No

Munchen

2010-09-05T12:23:00.000+02:00

Sunt de câteva zile în Munchen. Momentan e mişto, deşi am cam mult timp liber şi nu am net cât aş vrea, doar prin vecini.
Oamenii sunt zâmbitori şi nestresati, berea e ieftină, distanţele mari, dar totul e la îndemână. Încă sunt ca şi copiii ăia mici: tot timpul miraţi şi cu ochii mari, atenţi la tot ce se întâmplă în jurul lor, bucuroşi de tot ce li se întâmplă.
Mai trebuie doar să găsesc ceva de lucru, dar încă nu e stress mare cu asta.
Toate bune şi frumoase, exceptând germana, pe care o vorbesc încă în engleză.

Punct şi de la capăt

2010-08-31T22:59:00.001+02:00

A fost un an urât. Poate unul din cei mai urâţi. Dar a avut o vară frumoasă. O vară în care am zâmbit şi am râs mult, o vară în care am încercat să las deoparte tot ce e urât. Uneori am reuşit, alteori nu. Am reuşit să îmi păstrez optimismul, am reuşit (prin detaşare) să mă bucur de viaţă, căldură, iarbă verde, bere rece, gagici dezbrăcate.

A fost un an urât cu o vară reuşită. E timpul însă să pun punct şi s-o iau de la capăt. E timpul să încep să-mi construiesc din nou castelul de nisip, de data asta departe de valurile care ar putea să mi-l dărâme. E timpul.

Cât de mult din viaţa mea pot înghesui într-o valiză? Câte lucruri de care am nevoie pot înghesui în ea, câte altele sunt nevoit din lipsă spaţiului să le las deoparte? Ce să iau şi ce să las?

A venit momentul să pun punct. Să trag linie, adun/scad, evaluez sau reevaluez trecutul prin prisma prezentului. Privesc viitorul dintr-o perspectivă subiectivă, mi-l imaginez, visez, sper, îmi doresc.

Sunt pregătit. Las în urmă totul. Punct şi de la capăt.

Fost-ai lele cât ai fost

2010-08-29T12:44:00.000+02:00

E timpul pentru bilanţul verii. O vară călduroasă, frumoasă, plină de de toate. O vară în care mi-am făcut de cap ca de obicei, o vară în care am fost aproape de natură, o vară în care berea a fost băutura oficială, o vară plină de concerte şi festivaluri, o vară în care mi-am adus aminte de prietenii vechi şi am legat unele noi, o vară în care curul meu a zâmbit soarelui, o vară în care gagicile au căzut parcă mai uşor decât mă aşteptam.

Pe de altă parte, a fost o vară în care s-au întâmplat multe nenorociri, o vară în care guvernanţii au râs în faţa celor aflaţi în suferinţă, o vară în care toţi am avut de suferit din pricina incompetenţei lor, o vară în care apele şi-au făcut de cap, o vară în care TVA-ul a devenit canicular iar salariile au suferit de secetă, o vară în care copii nevinovaţi au murit din cauza incompetenţei unui sistem, care culmea acum caută vinovaţi. O vară a extremelor: ACDC vs inundaţii, Iron Maiden vs maternitatea din Giuleşti, un litoral canicular şi murdar vs o Moldova inundată, salarii mai mici vs TVA mai mare, ...

E timpul să facem bilanţul, e timpul să ne amintim cu plăcere de tot ce a fost frumos, e timpul să ignorăm un sistem murdar şi nesimţit, e timpul pentru o schimbare. Teoretic mai sunt câteva zile de vară, practic toamna începe să se simtă. Toamna se numără bobocii.

Toamna asta va număra un boboc mai puţin. Sper în ceva mai bun.

Românii au talent

2010-07-31T10:00:00.002+02:00

Nu-mi prea place mie naţia asta hibridă născută dintr-un Traian şi un Decebal, dar cum nu există pădure fără uscături, nu există naţie fără talente. Pornind de la cele mai inventive modalităţi de a trage chiulul, a înşela pe altul, de a dobândi foloase fără prea multă muncă, mai sunt şi unii (shame on them) care chiar muncesc sau fac ceva. Sunt o grămadă de artişti necunoscuţi, din diverse motive, sunt o grămadă de oameni care au ceva de zis prin ceea ce fac, dar din păcate nu îi ascultă nimeni. Mai apare câte o campanie Tv care sprijină un copil autist, sărac, dar care e un viitor mare talent fiindcă e capabil să aplaude din urechi. Aberaţii scoase la lumină, doar pentru a ne distrage atenţia de la marile şi gravele probleme din jurul nostru. Adevăratele talente stau ascunse în întuneric. Pentru majoritatea dintre ei e un hobby ceea ce fac. Fac din plăcere, fără a simţi nevoia de a ieşi în lumina reflectoarelor. Din păcate, poporul ăsta a fost învăţat să îşi aprecieze talentele post mortem. Doar în acel moment ne dăm seama ce oameni am avut în preajma noastră. Un pic tardiv, şi nu, aici nu se aplică proverbul: "mai bine mai târziu decât niciodată". Ar trebui să deschidem ochii la ceea ce se petrece lângă noi, ar trebui să fim mai ascultători la ce au de zis cei de lângă noi, ar trebui să îi apreciem atunci când au nevoie de aprecierea noastră.
Vă las/invit să îl ascultaţi şi să vă spuneţi părerea despre Tronik, ultima mea descoperire. Chiar sunt curios de părerea voastră. Preferata mea e Mioriţa. Probabil şi din cauza titlului.
&amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt; Va las să îl ascultaţi şi să vă spuneţi părerea despre Tronik, ultima mea descoperire. Preferata mea e Mioriţa. Probabil şi din cauza titlului.&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;nbsp; &amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;gt;

Online

2010-07-29T11:11:00.002+02:00

E destul de nasol să fi obligat să stai în pat câteva zile. E şi mai nasol ca asistenta personală să nu poată sta 24 din 24 cu ţine. Să îţi tragi mucii de unul singur. Tv-ul nu e o opţiune, decât dacă vrei să te enervezi, să devii emo, sau eşti masochist.
Rămâne netul ca singura alternativă viabilă. E comod să îţi iei laptopul cu tine în pat şi să navighezi. La un moment dat însă te saturi şi de asta. Şi ziua e lungă, iar până vine asistenta cu doza de aspirină mai e. Aşa că, îmi caut un film care să îmi placă. Îmi plac filmele noi, cât mai noi. Nu în ultimul rând îmi place tot ce e gratis, cu atât mai mult filme gratis. Urmăresc un trailer să văd dacă e cât de cât ok filmul, apoi mă uit la el. Direct pe site. Filme online, cu subtitrare şi fără cont. Ce e important e că sunt filme online gratis. Nu obişnuiesc să descarc filmele, deşi ar fi şi asta o posibilitate. Un click şi încă un click pe download filme şi în funcţie de conexiunea la net...
Bineînţeles că mai trebuie şi câte o pauză de destindere din când în când. Iar netul e plin de joculeţe online, jocuri gratis, idioate, dar care mă amuză însă. Tot ca relaxare, merge din când în când şi o portie de desene animate, îmi plac la nebunie alea cu coiotul şi struţul. Biiiiip, biiiiiiip. Râd de fiecare dată când îi văd pe cei doi.
Totul e online, actualizat aproape zilnic. Indiferent că e vorba de filme, trailere, jocuri sau desene animate.
Trece timpul. Tu cum îţi omori timpul?

Cod roşu de caniculă

2010-07-27T11:00:00.001+02:00

M-am luat la întrecere cu căldura de afară. În unele momente am câştigat. Dădeam mai multă căldură. Codul roşu de caniculă mi l-am însuşit, l-am simţit în mine. Afară cald, eu fierbinte; afară fierbinte, eu dogoritor. Mda, am reuşit fără prea mari eforturi, să răcesc în mijlocul verii. Probabil gâtul mi-era prea cald, iar berea prea rece. Cert e că am zăcut câteva zile, luându-mă la întrecere cu soarele. Şi am câştigat! Se zice că ăla e OM care răceşte vara. Probabil că iarna e banal să răceşti, fiindcă majoritatea răcesc atunci. Aşadar, am zăcut câteva zile în pat, cu febră, cu halucinaţii (şi nu fumasem nimic), cu transpiraţii absurde şi schimbări de tricou, pantaloni şi cearceaf din oră în oră. Am devenit imun la lămâie, e fructul meu preferat de azi încolo. Apoi, temperaturile au început să scadă, lăsând loc codului roşu de inundaţii. Habar n-aveam că nasul meu poate fi atât de prolific, habar n-aveam că pot produce atâţia muci. Mucii au şi ei personalitatea lor, nu le place să stea închişi prea mult. Mucii sunt un fel de Houdini, reuşesc să evadeze, de multe ori surprinzător. Ori se lichefiază şi îşi dau drumul încet din nări, picurând pur şi simplu, ori profită de un strănut şi se lipesc de orice găsesc în cale. Trebuie însă să le şi mulţumesc: am reuşit să îmi şterg monitorul cu ocazia asta. Tusea îmi scoate din gât nişte reprezentări malefice ale mucilor împăcaţi cu soarta lor, a celor cărora le place unde sunt şi nu se dau plecaţi. Nişte hârci urât colorate, care stau pe limbă şi aşteaptă să fie scuipate. Şi ca şi cum toate astea nu ar fi de ajuns, începe să mă doară şi o măsea. Urmează un cod roşu de măsea.
Noi să fim sănătoşi, că restul....

Cu capul în jos

2010-07-20T14:50:00.001+02:00

¿ɐɹnʇɐɯǝɹd ǝıunqǝu ǝp ɐpɐʌop o ǝ ɐʇsɐ ɐʇuɐɹǝds nɐs ¿ǝuıq ıɟ ɐʌ lnʇoʇ ɐɔ ıɹǝds ɐs ıs ıʇsǝqɯɐz ɐs ǝɹǝʇnd ıɐ ıɐɯ ˙ǝʇɐds uı ıs ıɔıɯ ısɐd nɔ :ɔɐɹ ınun ınlnsɹǝɯ ǝɹɐoʇɐuɐɯǝsɐ ǝ ɐʇ ɐʇɐıʌ ɐɔ ıɹoǝun ıʇsǝınusıqo ǝʇ ɐs ǝınqǝɹʇ 'ɐpodɐuɐ ƃɹǝɯ ıʇı ǝɹɐɔ ǝlıɹnɹɔnl ǝʇɐoʇ ǝʇsǝd ǝɔǝɹʇ ıʇod ɐs ıɹoǝun ǝıʇıqɯɐ ǝınqǝɹʇ ıʇı ˙lɐɯɹou lnsɐƃɐɟ ǝd ɹɐı ǝɹʇuı ɐs ǝlıɹnɹɔnl 'unq lǝɔ lnɯnɹp ǝd ɹɐı ıɔɹoʇuı ǝʇ ɐs ısnǝɹ ɐ nɹʇuǝd ǝıƃɹǝuǝ nɔ ǝlııɹǝʇɐq ıɔɹɐɔuı ıʇ-ɐs ıs ɯlɐɔ nɔ 'ǝɹɐpqɐɹ nɔ ızǝɯɹɐuı ǝʇ ɐs ʇɐɔǝp ǝuɐɯɐɹ ıʇ-nu ˙ɐʇ ɐʌıɹʇodɯı ɐɔɹɐd ıs ɐpodɐuɐ ǝƃɹǝɯ lnʇoʇ 'ǝsǝı ıʇı nu ıɔɐɟ ɐs ıɔɹǝɔuı ǝɔ ɐǝǝɔ uıp ɔıɯıu 'ıǝɹʌ ɯnɔ ɐsɐ ǝƃɹǝɯ ıʇı nu ıɔɐɟ ǝɔ ɐǝǝɔ uıp ɔıɯıu ɐɔ lnʇuǝɯıʇuǝs nɔ ıɹoǝun ıʇsǝıɐɹʇ ˙ǝʇnıʇs ǝlǝ ǝp ıɐɯnu ıɐɔ ǝd nɐı o 'ɐǝlǝsɐopuɐ-p ƃɹǝɯ 'ɐʇɐpnıɔ ɐɹnʇɐsɹoʇuı o nɐı ǝlıɹnɹɔnl 'ıɹo ǝʇlnɯ ıɐɯ ǝlǝɔ ǝp ˙ıou ɐǝɹʌ ɯɐ ɯnɔ ɐsɐ ƃɹǝɯ ǝlıɹnɹɔnl lndɯıʇ ʇoʇ nu

Instrucţiuni: pentru a citi textul de mai sus, cel mai simplu ar fi să întoarceţi monitorul cu capul în jos şi apoi citiţi normal.

Mie când îmi vine să mă piş, îmi vin idei

2010-07-13T21:15:00.001+02:00

E o cârciumă (cârciumă = orice local în care se consumă alcool, indiferent că e bar, club, terasă, cofetărie, restaurant, pizzerie) în care ajung cel puţin odată pe lună. E drăguţă cârciuma, pusă la punct, aranjată şi dichisită, muzica e ok, berea e bună şi ieftină. Berea e de fapt motivul pentru care calc atât de rar pragul cârciumii. E bună berea lor la halbă, mai au şi seri cu promoţie la ea, aşa că, de câte ori intru pentru o bere...sfârşesc prin a le uita numărul.

Deşi e deschisă cam de un an de zile, toaleta băieţilor arată ca în poză. Acel pişoar e defect din prima zi de funcţionare.

După 2-3-4 halbe de bere, e normal să te duci să dai mâna cu un prieten bun. Problema e doar dacă şi altul simte nevoia acută să micţioneze în acelaşi timp cu tine şi eşti obligat să stai să aştepţi în spatele lui până şi-o scutură de final. Sau ai putea, la fel de bine, să intri într-o cabină cu scaun de wc şi să micţionezi acolo. Eu însă sunt fan pişoar, aşa că...

Nu pricep ce în capul administratorilor de nu repară sau nu pun în funcţiune şi pişoarul defect.

După încă 2-3-4 halbe, simt iar nevoia acută de a face loc altor rânduri de halbe pline cu lichid magic. Face bine la rinichi iar eu ţin la sănătatea lor, în eventualitatea că o să vreau vreodată să vând unul. Mă rog de fiecare dată să nu fie nimeni care să acapareze pişoarul funcţionabil.Să nu fie nevoie să aştept golirea câtorva beri din vezica unuia..

Mi-a trecut însă o idee prin cap, bineînţeles după ce am pierdut şirul halbelor asimilate/eliminate. Mi-am făcut treaba liniştit, rumegând în tăcere cum aş putea să mă răzbun pe cei care mi-ar putea ţine un moment pişoarul ocupat. Strălucita idee nu a întârziat să apară. Voila!
Mie când îmi vine să mă piş, îmi vin idei! După câteva beri, apar şi ideile bune. Sau glumele proaste!

Papile gustative

2010-07-08T14:50:00.000+02:00

Mă pune lumea la treabă. Adică Iulia, nu toată lumea. E curioasă ce bunătăţuri îmi încântă mie papilele gustative. Îmi place să mănânc şi să beau aproape orice, nu fac nazuri la mâncare, apoi ... dacă mi-e foame, chiar nu mai contează ce e în farfurie. La fel şi cu băutura, mai ales dacă e moca.

Nu refuz niciodată:

un pahar de wiskey

un vin bun

o bere (la halbă sau la sticlă)

un măr

şunca proaspătă

o mâncare de fasole

nişte aripioare de pui crocante

sau un platou de sushi

Nu-i aşa că ţi-am făcut poftă?

Tipic masculin

2010-07-07T19:51:00.002+02:00

Fără comentarii, filmuleţul spune tot.
Întrebare: cine face "curăţenie" la locul de muncă?

Trei cuvinte care dor

2010-07-01T17:00:00.001+02:00

Femeile sunt diabolice în răutatea lor când sunt supărate pe bărbatul lor. În răutatea lor, cea mai urâtă chestie care o pot spune bărbatului e: "Ai pula mică". Sunt conştiente că orice altceva ar zice, bărbatul respectiv nu le-ar băga în seamă...dar aşa, el se simte atins în orgoliul lui de mascul. Cineva se ia de mândreţea lui de bărbat. Mare, mică cum o fi, e a lui şi el e tare mândru de ea. Auzind "ai pula mică" de la o fostă iubită, fostă cucerire, fostă parteneră de pat sau pur şi simplu de la o tipă cucerită într-un bar, tot echilibrul lui interior se zdruncină. O să stea zile întregi să se gândească dacă pula lui e chiar mică, dacă toate fostele lui iubite au gândit asta. O să fie mai puţin încrezător în el, datorită doar a trei cuvinte rostite de o femeie la nervi: "Ai pula mică".

Vorbind între ele, la mall, la un frappe fără sau cu alcool, gagicile discută. Se uită şi după masculii din jur, îşi dau cu părerea, se uită după fundul lor. Inevitabil, după discuţiile despre shopping, modelele de unghii şi ultimele distracţii din cluburi, discuţia lor ajunge la sex. Cum ar putea o gagică să discrediteze un bărbat în faţa celeilalte? Răspunsul e simplu: "Are pula mică". Chiar dacă nu a văzut-o/simţit-o/gustat-o, în răutatea ei diabolică, ăsta e cel mai rău lucru care îl poate spune despre el, cu astea trei cuvinte ştie sigur că cealaltă gagică îşi va pierde brusc interesul pentru el. Merge la sigur cu expresia asta. Iar cealaltă, când îl va întâlni, îl va privi amuzată şi compătimitor în acelaşi timp şi nu va ezita să ducă vorba mai departe, să le spună tuturor prietenelor sale că ăla "Are pula mică". Din acel moment, respectivul nu mai are nici o şansă să agaţe pe cineva. E catalogat că tipul cu pulă mică. Chiar dacă nu ştie niciuna sigur, aşa au auzit şi vor duce vorba mai departe.

Ar trebui introduse în comerţ prezervative ca cele din imagine. Ar trebui ca femeile care folosesc expresia asta să aibă şi o dovadă concretă, să vorbească în cunoştinţă de cauză. Altfel, sunt doar vorbe aruncate în vânt, vorbe spuse la nervi, vorbe răutăcioase.

Ce ar trebui să răspundă un bărbat când i se spun astea trei cuvinte? Că are ea pizda prea largă sau că gura ei e nesătulă?

The wrong hole

2010-06-24T14:00:00.002+02:00

Se întâmplă să mai greşeşti, mai mult sau mai puţin intenţionat. Sau mai există cineva cu atât de puţină experienţă încât să crezi că e doar o greşeală?
Mi-am adus aminte de un fost coleg de liceu. Era de la ţară, era timid, nu avusese nici o prietenă şi culmea, imediat după liceu s-a căsătorit. Ne-am revăzut după câţiva ani. O ducea bine, îi mergeau toate din plin. Era supărat doar că nu avea copii, deşi şi-ar fi dorit. În glumă i-am spus: "N-o mai fute în cur!". S-a uitat mirat la mine şi m-a întrebat: "Dar unde?". Iniţial am crezut că mi-a răspuns la glumă, dar după câteva beri băute împreună mi-am dat seama că habar n-avea că locul pulii nu e acolo. Îmi venea şi să râd şi să îl compătimesc.
După un an de zile, m-a sunat să mă cheme la botez. Avea gemeni.

Ce poţi face dintr-o pulă ?

2010-06-21T22:00:00.000+02:00

Nu mai certaţi copiii care desenează o pulă pe praful de pe o maşină, nu mai strâmbaţi din nas când vedeţi câte un organ genital desenat pe un perete. Sunt artişti care nu au apucat să îşi termine desenul. Atâta tot.

Când păsărelele cântă manele

2010-06-18T12:00:00.001+02:00

Am nevoie de spaţiu. De spaţiu intim. Am nevoie de intimitatea mea, am nevoie să mă simt liber. Ies în week-end-uri şi în timpul liber la câte o porţie de plajă, un grătar, o leneveală la iarbă verde. Am găsit un loc mai retras, un loc ferit (oarecum) de privirile indiscrete, un loc unde mă pot simţi liber, un loc unde pot să îi arăt liniştit curul soarelui, fără să îmi fac probleme că îl mai vede şi altcineva.

Probabil căldura din week-end a scos prea mulţi oameni din casă. Probabil, valea era mult prea aglomerată, probabil nu au găsit alt loc de grătar şi lenevit la soare. M-am trezit invadat în locul meu intim de o grămadă de oameni ( cu copii, cu căţel, cu soacra, cu bunica, cu ...) care îşi căutau un loc unde să se aşeze.

Din bun simţ, sau că să evit privirile fixe şi remarcile deplasate, mi-am tras o pereche de pantaloni scurţi, iar Ea şi-a luat costumul de baie.

Miros de grătare, gălăgie, mai apăreau câte unii să vadă dacă nu cumva pot să se mai înghesuie un pic, plecau dezamăgiţi, mai câte un copil care venea şi se scobea în nas în timp ce mâncam...una peste alta, o zi de picnic autentică.

M-am obişnuit şi cu faptul că nu mai pot sta la soare aşa cum vreau, m-am obişnuit şi cu faptul că suntem invadaţi de o mare de oameni pusă pe grătăreală, m-am obişnuit şi cu copii care săreau în apă şi urlau ca de mama focului, dar parcă lipsea ceva. Cu siguranţă lipsea. Mai trebuia ceva ca să fie cheful chef.

Şi a apărut. O dubiţă verde, cu numere de España, din care au coborât vre-o 12 oameni plus copii. Au pus frână şi gata, şi-au găsit loc. Între două familii. Au deschis toate uşile, au deschis şi uşa de la portbagaj şi dă-i frate cu manele şi populară manelizată. Ăsta a fost punctul maxim. Dacă până în clipa aceea se auzeau doar păsărelele, râul şi ceva copii mai şturlubatici, din momentul acela nu se mai auzea nimic decât ~~muzica~~ manelele lor. Aceeaşi casetă, care cânta, când pe o parte, când pe cealaltă.

( Mi-aş fi dorit în momentul ăla să fiu un pic de Schwarzy, sau Rambo, sau orice altă creatură închipuită care să se ducă peste ei şi să îi considere inamici. Mi-ar fi plăcut să îi elimin. Să îl prind pe fiecare în parte, să îl leg, apoi înainte de a le da lovitura fatală/finală să îi înghesui pe toţi înapoi în duba lor şi să îi pun să asculte la maxim un pic de hard rock. Apoi să le dau foc în uralele mulţimii. Aş fi fost cu siguranţă un erou. )

M-am resemnat însă, ascutindu-mi toporul şi aruncându-l în trunchiul unui copac. Mă jucam de-a indianul. Şi îmi imaginam de fiecare dată când aruncam toporul în copac, că acel copac e unul din manelistii care au reuşit să fută cheful multora. ( Culmea, se înfigea de fiecare dată. )

Într-un final, spre seară, au plecat toţi. Am rămas din nou singuri, lângă cortul şi focul nostru. Mi-am dat jos pantalonii, m-am întins pe spate şi mi-am aprins o ţigare. Stăteam în cucu' gol şi fumam. În momentul acela chiar nu mă mai interesa nimic. A fost cea mai bună ţigare din ziua aia.

De sezon

2010-06-10T12:00:00.000+02:00

E vară, e cald, e exact cum îmi place. Şi fiindcă timpul îmi permite, lenevesc la soare cât pot de mult, ies în aer liber. Că tot sunt piroman, normal că nu se poate o ieşire fără un grătar, că deh...ce ieşire la iarbă verde e aia dacă nu miroşi un pic a fum şi nu miroase a carne prăjită? Bineînţeles că berea se răceşte în râu, curul meu zâmbeşte la soare.

Aşa că, dacă nu mă găsiţi pe aici, cu siguranţă sunt undeva la munte, sau pe o vale lângă un râu, cu curul la soare, savurând o bere rece, un grătar.

Monogamie

2010-05-28T18:30:00.004+02:00

Nu m-am născut monogam.

Am avut momentele mele de monogamie. Momente în care simţeam nevoia să fiu doar al uneia, momente în care o vroiam fericită. Fericirea ei nu ţinea însă, doar de monogamia mea. Decizia de a fi monogam mi-a aparţinut în totalitate. Faptul că eu am fost monogam cât timp am fost împreună, nu a contat deloc în momentul în care ne-am despărţit. Ar fi contat, cu siguranţă, dacă nu aş fi fost.

Am avut momentele mele de bigamie, trigamie, poligamie. Momente în care nu vroiam să renunţ la ea, vroiam doar să mai bifez una, şi încă una, şi încă una... Momente în care experimentam ceva nou, în care îmi fugeau ochii în toate direcţiile, momente în care nu ratam niciuna. Fericirea ei nu ţinea însă de bi, tri, poligamia mea. A contat doar în momentul în care ne-am despărţit. Şi nu ar fi contat deloc dacă aş fi fost altfel.

Mi-a plăcut şi monogam şi bi, tri, poligam. Nu mi-am propus nimic. O să fiu aşa cum o să simt. Fericirea ei nu o să ţină oricum de faptul că eu o să fiu mono sau bi sau tri sau poligam.

Sunt convins că nici nu o să mor monogam.

Cât de mult contează monogamia într-o relaţie? Tu cât de monogam eşti?

De ce?

2010-05-25T11:40:00.002+02:00

De ce când am timp nu am chef, iar când am chef nu am timp?

Necesităţi

2010-05-21T21:15:00.001+02:00

Vine vara! Îmi place să mă bronzez fără urme de slipi. Deşi nu sunt locuri special amenajate la noi, excepţie făcând câteva plaje de la mare, găsesc întotdeauna un loc retras unde să mă pot bucura de soare, sau el de mine.
Am găsit locul potrivit pentru mine:

Cine imi face şi mie cinste cu un bilet la croaziera asta? Promit ca vin cu poze de pe vas!

Cât de pervers gândeşti?

2010-05-18T17:45:00.002+02:00

Ştiu că gândesc pervers. Ştiu că găsesc ceva pervers în orice cuvânt, poziţie, gest. Totul are semnificaţie sexuală în mintea mea. De fapt, toţi suntem perverşi. Unii mai mult, alţii mai puţin. Unii recunoaştem, alţii nu. Devenim perverşi pe măsură ce înaintăm în vârstă. Devenim tot mai perverşi şi mai obsedaţi de sex şi de tot ce ţine de sex. Ne-am pierdut inocenţa şi nu o putem recupera. Nici nu vrem, chiar dacă am putea. Ne place perversitatea, ne plac glumele cu sex, ne plac gagicile de la pagina 5, ne uităm pe site-uri interzise minorilor, tragem cu ochiul în apartamentul vecinilor doar-doar i-om prinde făcând şi altceva decât mâncare, râdem la remarcile cu tentă sexuală, ne plimbăm la mare (din întâmplare) pe plaja dedicată nudiştilor, etc. Ne şi excităm un pic făcând toate astea. Suntem perverşi.

Mie mi-au luat minute bune să văd delfinii de pe sticlă. Mintea mea nu vroia să vadă altceva decât un el şi o ea dezbrăcaţi şi îmbrăţişaţi. Am citit şi recitit textul de sub poză. Cu greu am văzut şi delfinii, dar imaginea preferată e tot cea cu cuplul. Ochii văd ceva, mintea procesează altceva.

M-am convins: nu am ce căuta la delfinariu. Tu?

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-05-17T05:30:00.001+02:00

În sfârşit, îmi place şi mie o dimineaţă de luni. O dimineaţă în care nu trebuie să mă trezesc cu noaptea în cap, o seara de duminică în care nu mă gândesc că trebuie să mă opresc din băut fiindcă trebuie să mă trezesc de dimineaţă, o dimineaţă în care îmi doresc să dorm, să lenevesc în pat, să îmi beau cafeaua cu amicele de pe mess, să ies pe la 10 la o plimbare, să mă bucur de soare, să respir, să trăiesc. O dimineaţă de luni în care nu am nimic de făcut.

Dar totuşi, aceeaşi dimineaţă stressantă de luni, în care mă gândesc ce voi face, aceeaşi dimineaţă de luni în care îmi fac planuri şi îmi zâmbesc sperând să fie totul bine. O dimineaţă de luni, fără servici. La fel ca toate dimineţile de acum încolo.

Vai ş-amar de capu' meu!

Scaun comod

2010-05-15T11:00:00.001+02:00

A venit căldura, a început sezonul grătarelor, al lenevelii la soare, al ieşirilor în aer liber, la iarbă verde. Ştiu că solarul e cancerigen (de fapt, ce pula mea nu mai e cancerigen în ziua de azi?), aşa că, profit de fiecare ieşire la soare şi încerc să mă bronzez uniform.

După o zi de stat nud la soare, ştiut fiind că de la căldură obiectele se dilată, coaiele mele (normal) se dilată şi ele. Recunosc că am niscaiva probleme când e carnea de pe grătar friptă şi trebuie să mă aşez să o înfulec.

Bănuiesc că toţi bărbaţii au avut problema asta la un moment dat, diferă doar cauza măririi excesive a coaielor.

Urmează să brevetez scaunul din imagine. E o adevărată plăcere să te aşezi fără teama de a te aşeza pe coaie.

Popcorn

2010-05-10T21:03:00.000+02:00

M-am tot uitat la filmuleţul ăsta şi mi-a dat de gândit. Trăiesc într-o eră a comunicării. Ca orice om normal am două telefoane mobile. Care, bineînţeles îmi stau în buzunarele din faţă de la jeanşi. După ce am văzut şi revăzut filmuleţul, trăiesc cu teama că există riscul să mi se coacă ouăle dacă îmi sună amândouă telefoanele simultan. Organul meu nu e în siguranţă cu pericolele astea mobile lângă el. Fuck technology!

Ce înseamnă "fgm" ?

2010-05-04T21:32:00.000+02:00

Am primit pe mail nişte selecţii de conversaţii (mai mult sau mai puţin tâmpite) purtate pe mess (de oameni mai mult sau mai puţin tâmpiţi).

adelutza9: smake

SmakE: da?

adelutza9: cf?

SmakE: p`aci...ma plictisex

SmakE: u?

adelutza9: sunt fericita ...plec in italia...

SmakE: muisto

SmakE: misto *

adelutza9: nesimtitule

SmakE: scz... din greseala

adelutza9: da da ... si marmota invelea ciocolata in staniol

EU: ce facusi ma cu aia ?

Alex : nimic ba crek isi dadu seama ca vreau s-o fut .

EU: da ce vroiai ma , sa o futi si sa nu-si dea seama?

Alexa :Fata ma invitat kata la majoratu lui`..

Ana: Ktzi ani face?..

Alexa: de unde draq vrei s jtiu

aetana: ia zii

aetana: cand imi faci pizza d-aia?

cirozel: eu ?

cirozel: cand imi faci TU

cirozel: pai plm nu tu rufe nu tu mancare

aetana: i have big tits

cirozel: sah mat

Alexandru Constandachi: mai esti beat ?

Alexandru Constandachi: parinte ?

BUZZ!!!

M@gu: nu e acasa

M@gu: maine vine

Alexandru Constandachi: ;/

Alexandru Constandachi: cu cine discut ?

M@gu: mama

Alexandru Constandachi: baiatul dumneavoastra se masturbeaza !

ea: raspunde-mi, numai sincer, da sau nu, ok?

el: intreaba

ea: de ce barbatii se rad de blonde??

el: da

$tefanutz: ba ce faci ?

$tefanutz: fgm raspunde... X(

BoGDaN: nu e bogdan sunt tatal lui

BoGDaN: ce inseamna fgm?

$tefanutz: facem gratar maine....

Mutu: hahah

Mutu: imi facu taicameo spanac...si il bagai la microunde sa se incalzeasca sa mananc acum ca mi se facu foame

Mutu: si iauzi ce imi zice gagica`sa...

Mutu: "NUUUU NU BAGA SPANACU LA MICROUNDE

Mutu: eu mirat "de ce?"

Mutu: contine fier si scrie pe cartea de la cuptor ca n-ai voie sa bagi metal in el

Mutu: :))

anonim: ba as vrea sa deturneze astia tramvaiu'

cirozel:ce ba?

anonim:da ba as vrea sa nu ma mai duc la scoala azi...sa vina unu in tramvai sa scoata o arma si sa-l deturneze

cirozel:ai ba da' o scutire nu poti sa folosesti si tu....ca toata lumea

aLINA: O SA MOOORRr)

aLINA: NU MAI POT D RAS

aLINA:

rMy: mori in alta casutza de mess

NoRules: eium?

Alex 9A: a?

Alex 9A: ce e ala

Alex 9A: ?

Alex 9A:

NoRules: read from the right to the left

Alex 9A: tfel eht ot thgir eht morf dear

Alex 9A: tot nu inteleg

NoRules: :|

Vlad: azi iesi?

Geoco has signed out. (10/9/2009 1:57 PM)

Vlad: nu de pe mess ba

Oana: stii sa saruti?

Popa: da

Oana: cu limba?

Popa: da

Oana: ai mai avut prietena pana acum?

Popa: nu

Relaţii vs beţii

2010-04-27T20:59:00.000+02:00

Eu când mi-e sete, beau. Asta ca să nu spun: "Eu când vreau să beau, beau". Ies în oraş, mă opresc într-o cârciumă şi iau o bere. Sau două, depinde de cât mi-e de sete. Prima o beau aproape toată dintr-o înghiţitură. La a doua zăbovesc un pic, dar nu foarte mult. Urmează o a treia, apoi mi se face parcă şi mai sete şi simt că pot băga alcool în mine cât China. După încă câteva beri, viaţa e mai frumoasă parcă, gagicile îmi zâmbesc toate, mă fac de râs la karaoke dar mie îmi pare că seamăn cu Sting. Apoi, urmează alte beri. Băute mai încet şi drumuri mai dese la baie să le fac loc. Apoi nu mai ştiu sigur dacă am mai comandat bere şi de câte ori o văd pe chelneriţă îi spun să îmi mai aducă una. Cu greu, într-un final, mă ridic şi plec spre casă. De cele mai multe ori drumul mi se pare că durează o veşnicie. Mai opresc de câteva ori pe drum să fac pişu, fie la un gard, fie într-un coş de gunoi, fie în intersecţii. Ajung acasă şi cu greu mă dezbrac, asta dacă nu mă plictisesc în timp ce fac asta şi mă pun să dorm îmbrăcat. Totul vâjâie în jurul meu şi am impresia ba că plutesc, ba că îmi vine să vomit de la atâta plutit. Nu ştiu când adorm, dar mă trezesc dimineaţa cheaun, blestemând din nou pisica care mi-a fătat în gură, cu o stare de nedescris şi de netrăit. A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Mă încăpăţânez de fiecare dată şi o iau de la capăt.

La începutul unei relaţii e totul frumos. Stăm, povestim, ne sorbim unul altuia cuvintele. Ne face plăcere tot ce spune celălalt. Ne luăm de mână şi totul pare fantastic. Apoi urmează prima îmbrăţişare. Primul sărut, care de obicei e stângaci şi timid. Urmează apoi tatonări până când într-un final ajungem şi la sex. Ne place atât de mult, încât nu ratăm nici o ocazie. Apoi, începem să ne săturăm. Ne uităm în stânga, în dreapta. Căutăm ceva nou, nu ne mai place cum gândeşte celălalt, nu ne mai interesează ce are de spus, nu ne mai convine că îi place sau nu ceva din comportamentul sau atitudinea noastră. Ne dăm seama apoi că am pierdut timpul unul lângă altul. Cuvinte grele, jigniri, despărţire. Ieşim dintr-o relaţie care la început ne-a plăcut şi ne-a urcat pe culmi, că într-un final să ne coboare mai jos decât eram în faza iniţială. Ne trezim că loviţi de marfar, cu sufletul făcut ţăndări şi ne promitem că nu o să mai punem suflet niciodată. A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Ne încăpăţânăm însă şi o luăm de fiecare dată de la capăt.

Relaţiile sunt precum beţiile. Încep de poftă, urmează o uşoară ameţeală, un chef mai mare, apoi o stare de beatitudine, atingi apogeul, apoi ţi se taie filmul, respectiv îţi piere cheful. Eşti făcut ţăndări, ţi-e rău şi dai vina pe soartă. Îţi promiţi că nu o să mai faci greşeala asta. Până te apuci iar.

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-04-26T17:46:00.000+02:00

Futu-i! S-a făcut luni înainte să îmi dau seama. După un week-end început de cu vineri cu o noapte albă (pardon, o noapte băută), o sâmbătă extrem de lungă la muncă, probabil din cauza ~~alcoolului~~ oboselii, o sâmbătă noaptea cu parcări luminate, o duminică ziua petrecută la grătar şi seara în crâşmă că parcă îmi era sete, dimineaţa de luni m-a luat prin surprindere. A venit mai repede decât mă aşteptam.

"Cri, cri, cri,
    Dimineaţă de luni,
    Nu credeam c-o să mai vii,
    Nici nu îmi doream să apari,
    Cri, cri, cri."

(Asta a fost o încercare nereuşită de poezie tristă.)

Mi-am făcut curaj, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinţi şi am plecat la lucru mai cheaun decât de obicei. O săptămână nouă, cu bune şi rele. O săptămână pe care am început-o obosit, şi sunt convins că o să o termin tot aşa.

I'm a firestarter!

Culmea sexului

2010-04-20T22:16:00.000+02:00

(Încep să mă identific cu ea)

Să faci sex atât de mult şi atât de des încât să îţi fie dor de labă.

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-04-19T05:30:00.001+02:00

Bună dimineaţa!

La plajă - noul trend

2010-04-17T20:45:00.000+02:00

Dacă cu ceva vreme în urmă, îmi doream o căciulă din cauza frigului, a sosit momentul să mă gândesc la un costum de baie. Nu că nu ar fi mai comod fără, mai practic, mai la îndemână. Sunt şi momente însă când nu pot sta nud la plajă şi trebuie să îmi acopăr goliciunea cumva. Rămâne numai să mă hotărăsc asupra materialului şi a culorii. Ceva idei?

Salut!

2010-04-15T19:09:00.000+02:00

Fiindcă toate trebuie să poarte un nume, fiindcă îmi place să pun nume, e normal ca şi pula mea să aibă un nume, nu?
Fiindcă a fost considerată mereu o artistă, fiindcă munca ei a fost apreciată, fiindcă a fost iubită şi dezmierdată, fiindcă are un aer boem, fiindcă a fost prima în multe, o deschizătoare de drumuri, mi se pare firesc să aibă nume de artist, mi se pare firesc să o cheme Donatello.
Acum că introducerile au fost făcute, hai să facem cunoştinţă!

PS: Poza e luată de pe net.;)

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-04-12T05:30:00.000+02:00

Am nevoie de multe lămâi să-mi treacă greaţa. Înapoi la lucru, după o săptămână de concediu. Nu-mi vine să ies din casă, dar sunt şi eu o rotiţă din sistem. Un sclav pe plantaţie.
Bună dimineaţa! O săptămână făină. Serviţi-vă cu lămâi!

Senzaţii II

2010-04-09T12:18:00.000+02:00

Am rămas dator cu o continuare.

Am oprit la o benzinărie pe marginea şoselei. Îmi era poftă de o cafea. Iar Ei de ţigarea de după. Îmi plac benzinăriile astea cu cafenele în ele. Opreşti, te relaxezi un pic, apoi pleci mai departe. Ne-am luat câte o cafea şi o cola cu două paie. Ca doi copii. Ne-am aşezat faţă în faţă. Încă avea acea sclipire satisfăcută în ochi şi era roşie în obraji. Râdea fericită. Beam din suc şi nasurile noastre se atingeau. Ne priveam în ochi. Privită de la nivelul nasului ei, părea că are doar un ochi. Şi mă amuzăm. Cicloapa mea! De fapt, ciclopul şi cicloapa erau la întâlnire.
A început să mă îmi mângâie piciorul cu piciorul ei. Se uita fix în ochii mei când făcea asta şi îşi muşca buza de jos. S-a descălţat şi a început să îmi exploreze piciorul cu talpa ei. Îmi plăcea, iar Ea îşi dădea seama de asta. Urca încet de la pulpă înspre coapse. Apoi, şi-a aşezat talpa pe penisul meu deja erect. Mă fixa cu privirea şi rodea paiul din cola. Îmi masa pula pe sub masă cu talpa piciorului. Îmi plăcea la nebunie jocul ăsta nebunesc. Nu ne păsa că am putea fi văzuţi, nu ne păsa că suntem într-un loc public. Şi-a ridicat şi celălalt picior şi mi-a prins pula (prin blugii deja strâmţi) între tălpile ei. Un feetjob.
M-am ridicat, am luat-o de mână şi am intrat la baie. Am sărutat-o. Ne-am abandonat plăcerii, unul în braţele celuilalt. Am avut-o repede, lipită cu spatele de zid. Ne-am iubit într-o toaletă dintr-o benzinărie de pe marginea drumului.

O vorbă potrivită

2010-04-08T20:12:00.001+02:00

M-a trezit din somn să îmi spună că dorm împrăştiat, pe diagonală sau de-a curmezişul. Nu are loc de mine în pat şi că mă tot foiesc încât are impresia că o dau jos din pat. Era iritată.

Somnoros, am luat-o în braţe şi i-am spus: "Iubito, singurul motiv pentru care aş vrea să te dau jos din pat ar fi că vreau să ţi-o trag pe podea."

M-a sărutat şi a adormit liniştită.

Urinarium

2010-04-06T19:45:00.011+02:00

Mie când îmi vine să mă piş, mă piş. Tu la fel, când îţi vine să te pişi, te pişi. Avantajul (de a trăi în ~~lumea a 3a~~ ~~Europa~~ România) e că poţi face oriunde şi oricând pişu. Pe marginea şoselei, în oraş, la ţară, la spectacole în aer liber, în parc, cu spectatori sau fără, la grătar, la mănăstire, la greve, în noaptea de înviere, de pe balcon, în intersecţii, pe ideile altora, în bazin la ştrand, în gura şefilor (sau acolo ne căcăm?), pe prieteni şi prietenii, pe clanţa vecinilor, pe florile bunicii, pe pisica iubitei, în chiuveta toaletelor din localuri, pe periuţa de dinţi a unei prietene nesuferite, pe maşina profesoarei care ne-a dat afară de la oră, pe casa scărilor, în ghiveciul ficusului colegei de apartament, în cutia poştală a şefului scării, pe uşile partidelor politice, pe terenul de fotbal, în formă de inimioară, în lift ...O poţi face oricând şi oriunde, apoi, în timp ce ţi-o scuturi zâmbeşti şi te scuzi: "Mie când îmi vine să mă piş, mă piş!
Tu unde ai făcut cel mai nelalocul lui pişu?

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-04-05T05:30:00.000+02:00

Doar sa fiti fericiti, si voiosi, si iubiti. Sa va ciocniti ouale cu cine vreti, sau sa le ciocniti pe ale cui vreti. ;)

D'ale mele

2010-04-03T15:20:00.001+02:00

Mi-am căutat prin suflet zilele astea. Căutam ceva. Speram să găsesc fericirea în mine. Credeam că fericirea se naşte din lucruri mari, sau că amintirile frumoase sunt responsabile cu fericirea. Am descoperit că amintirile sunt doar amintiri. Îmi aduc aminte de anumite lucruri sau întâmplări. Unele frumoase, altele nu. Fericirea nu ţine de amintiri. Nu am găsit nici lucruri mari responsabile de fericire. Spre dezamăgirea mea, nu am găsit nici lucruri mici. Mi-am dat seama că nu am nici un motiv să fiu fericit. La fel cum mi-am dat seama că nu am nici un motiv să fiu nefericit. Sunt pe linia de mijloc între fericire şi nefericire. Şi mi-am dat seama că mi-e bine acolo. Sunt mediocru în ale fericirii sau nefericirii.

Fericirea e de moment. La fel ca sexul. Durează un pic, apoi se termină. Şi aştepţi să o iei de la capăt. Şi iar, şi iar, şi iar...

Sărbători minunate. Ouă roşii fericite. Paşteţi fericiţi.

Articolul nehotărât

2010-03-30T07:00:00.001+02:00

Stau şi mă gândesc: oare e întâmplător faptul că tot ce denumeşte ceva care te enervează, te pune în pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alină, ne bucură şi ne mai dă un ţel în viaţă este de natură MASCULINĂ?
Voi, femeile,sunteţi O ploaie, O zăpadă, O grindină, O furtună.
Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis. Stau şi mă uit, chiar nu aveţi noroc: O bucătărie, O veselă, O mătură, O căldură, O mizerie.
Noi suntem UN repaus liniştit într-UN fotoliu confortabil, citind destinşi UN ziar şi ascultând UN jurnal, asta dacă nu veniţi voi să semănaţi O discordie sau să ne faceţi O şicană.
Voi, femeile, vă daţi mari că aveţi O telecomandă, dar priviţi la UN televizor, unde noi alegem UN post care îl dorim.
În trecut, pentru a face calcule aveaţi O numărătoare prăpădită, acum bărbaţii au inventat UN calculator.
Şi ceea ce vă defineşte, sexul, tot UN sex se spune şi niciodată O sex. Când vă simţiţi bine, trăiţi, nu-i aşa, UN orgasm, iar dacă o daţi în bară vă alegeţi cu O frustrare.
Voi puteţi avea O carte de credit, dar aceasta nu înseamnă nimic fără UN cont.
Ce poate provoca O problemă care se poate transformă într-O catastrofă? O eroare de pilotaj, O pană de benzină, O proastă vizibilitate, O întrerupere de curent.
Voi pentru a ne înrobi doriţi O căsătorie, dar există şi eliberarea care este UN divorţ.
Este limpede că limba romană a fost inventată de UN bărbat, care nu v-a avut deloc la suflet!!!!

sursa: mail

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-03-29T05:30:00.001+02:00

Am intrat în săptămâna mare. Azi e lunea mare? Cu ce e mai mare? E tot o zi de luni, o zi împuţită de luni, în care a trebuit iar să mă trezesc (mai devreme cu o oră încă), să plec iar spre serviciul care nu îmi aduce nici o satisfacţie, să fiu fals încă o zi şi să zâmbesc aiurea. Preferam să mă găsească dimineaţa de luni în cârciumă, vesel cu motiv, să râd fiindcă aşa îmi vine, să văd oamenii frumoşi, să mă bucur de aerul curat de dimineaţă...

Cred că am greşit mult într-o viaţă anterioară de mă trezesc în fiecare luni dimineaţă la fel de ciufut.

Fericitelor!!

2010-03-27T22:38:00.000+01:00

Dimineaţă, toate femeile ar trebui să se trezească bine dispuse şi fericite. Motivul? În noaptea asta limbile se dau cu o oră înainte.

Răspunsuri

2010-03-23T22:34:00.000+01:00

Se pare că a reînceput sezonul lepşelor. Le-am cam omis în ultimul timp, dar nu m-au omis ele pe mine. Black Angel m-a blagoslovit. Îmi pune întrebări indiscrete, se bagă cu bocancii în viaţa mea.

Principala trăsătură a caracterului meu: e o trăsătură caracteristică a caracterului meu

Calitatea pe care o prefer la un bărbat: să ştie să bea, să fie bărbat

Calitatea pe care o prefer la o femeie: dacă blow-job-ul poate fi considerat calitate, so be it

Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: faptul că îmi mai răspund la telefon

Principalul meu defect: defineşte defect

Îndeletnicirea mea preferată: datul muii prin parcări

Fericirea pe care mi-o visez: pe o plajă, cu două mulatre lângă mine şi băutură cât cuprinde

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să nu ajung niciodată pe plaja aia

Locul unde aş vrea să trăiesc: aş vrea să trăiesc oriunde, în România nu se poate

Culoarea preferată: să fie şi un pic de mov

Floarea preferată: lamium purpureum (cine stie, stie!)

Pasărea preferată: îmi plac păsăricile

...

...

Deviza mea: decât bolnav şi sărac, mai bine sănătos şi bogat

Daca e leapşă, leapşă sa fie...s-o ia cine-o vrea, dac-o vrea.

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-03-22T05:30:00.002+01:00

Ciufuţelile mă urmăresc şi în dimineaţa asta. Iar luni, iar trezire, iar început de săptămână, iar muncă, iar aşteptări de week-end.De ce mă trezesc lunea ciufut?

Cand uiti cine esti...

2010-03-20T12:04:00.003+01:00

Mi-am adus aminte de câteva întâmplări trăite, mai mult sau mai puţin haioase. Sufleţica e răspunzătoare pentru val-vârtejul de amintiri care m-au năpădit.

Acum câţiva ani eram la mare. Gaşcă făină, distracţie pe măsură. După o zi de plajă şi o juma' de noapte de discotecă, un pic ameţiţi, ne-am gândit să ne continuăm ~~beţia~~ distracţia pe plajă. Zis şi făcut. Înarmaţi cu bere şi vodkă ne-am dus pe plajă, am râs, am băut, am cântat, am făcut baie goi în mare, am privit răsăritul. Eu nu am apucat răsăritul în ziua aia. Stingeam vodka cu bere (cum e şi normal de altfel) şi după un pişu scurt în mare, am adormit cu sticla de vodkă în mână. Gaşca mea m-a ignorat la început. Au continuat să se distreze, au făcut poze la răsărit, au făcut iar baie goi în mare. Din poveşti ştiu că se luminase afară. Destul de mult încât să înceapă lumea să vină spre plajă. Aşa că, gaşca mea şi-a strâns lucrurile, s-a îmbrăcat şi a dat să plece. Un singur impediment aveau. Pe Mitza aka eu. Dormeam liniştit, răpus de gradele din sticla de vodkă. Au încercat să mă trezească. N-au reuşit. Erau şi ei suficient de beţi încât să nu mă care în spate până la hotel, aşa că...m-au acoperit cu un cearceaf şi au plecat să doarmă. M-am trezit în jurul amiezii. Cu sticla de vodkă fierbinte în mână. Îmi era sete, îmi era rău, eram mahmur. În jurul meu, plin de lume care se uita dezaprobator la mine. "What the fuck, folks? You never get drunk?" Abia apoi mi-am dat seama că nu aveau nici o treabă cu faptul că mă îmbătasem. Problema era că adormisem gol pe o plajă de textilişti. Cearceaful cu care mă înveliseră amicii, era de mult îngropat în nisip, iar eu dormeam în ~~pula goală~~ curul gol. Nu ţin minte dacă m-am trezit în erecţie sau nu, oricum, după privirile celor din jur, mi-ar fi trecut instantaneu. Mi-am făcut din cearceaf o togă romană şi am tăiat-o. Până pe prima terasă, unde era gaşca, care râdea de mine. Au fost buni totuşi: mi-au dat o bere rrrrece.

Sunt curios cum s-au beţivit Lilee, Alina, Lulu, Uqtzik, Roxy, BadPisi, Licuriciul, CalinCrainic, BroscutaOfensata, Clo şi cine-o mai vrea.

Unde e Bulă?

2010-03-17T19:33:00.000+01:00

Mi-e dor de Bulă. Mă binedispunea, mă făcea să râd. Aşteptam să aud ceva de Bulă, eram curios în ce încurcături a mai intrat, sau din ce încurcături a ieşit.

Mi-l imaginam tot timpul ca fiind un om cu personalitate multiplă. Un om între două vârste, dar care putea fi şi copil şi matur. Un tâmpit deştept, tipul românului care ştie să iasă din orice situaţie, sau cel puţin ştie să râdă de necazul lui. Tipul mioritic autentic, care ştie că nu are pula mare, dar se poartă că şi cum ar avea-o. Tipul care îşi înşeală nevasta, crezând că soţul amantei lui nu îi fute lui nevasta. Un individ care putea fi şi agresor şi victimă, şi politician şi miliţian, şi profesor şi femeie de servici, şi preşedinte şi căcat, şi violator şi violat, şi bucătar şi musafir, şi oaspete şi popă, şi soacră şi bebeluş, şi curvă şi poponar ...

De o vreme nu mai ştiu nimic de el. Ori a emigrat, ori suferă de o gripă aviar-porcină, ori a murit pur şi simplu. Cert e că mi-e dor de el, mi-e dor de un banc bun. Un banc cu Bulă. Vreau un banc bun, cu Bulă!

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-03-15T05:30:00.002+01:00

Duminică seara m-a apucat setea. M-am enervat că nu puteam să mi-o astâmpăr. Pe sete, bineînţeles. Iar fata de la bar mă îmbia cu încă o bere, şi încă una, şi o tequila şi un Jack' mic şi încă o bere...Futu-i! S-a făcut luni, eu sunt încă în cârciumă...Futu-i ziua de luni...futu-l pe cel care a inventat-o!

Dacă nu am voie să conduc când sunt beat...cum dracu' să ajung la lucru?

Hai!..' neaţa bună să aveţi!

Senzaţii la 120km/h

2010-03-13T20:29:00.002+01:00

S-a urcat în dreapta mea. "Nu am chef de nici un local azi. Vreau să ne plimbăm. Te deranjează?" "Nu, deloc. Îmi place să mă plimb noaptea cu tine, îmi place când conduci."spune Ea.

Am ieşit din oraş. Muzica se auzea în surdină. Râdeam din toate prostiile. Inventam alte prostii, de care râdeam iar şi iar. Am prins-o de mână. M-a privit şi mi-a zâmbit. I-am mângâiat palma. Am urcat cu mângâierea pe braţul ei până pe gât. Mi-am coborât mâna pe acelaşi traseu. I-am pus mâna pe picior. A tresărit. Îi mângâiam genunchiul, îi strângeam pulpa, îmi plimbam degetul arătător pe piciorul ei. S-a lăsat relaxată pe spate. Îmi plăcea cum alunecă mâna pe ciorapii ei. Erau lucioşi şi mişto la pipăit. Am început să îi mângâi piciorul pe interior. De la genunchi în sus. Mi-am băgat mâna sub fusta ei. Avea ciorapi cu adeziv. Ştie că îmi plac, probabil d-aia i-a şi luat în seara aia. O atingeam în locul în care îi plăcea să fie atinsă. O simţeam fierbinte. Simţeam în palmă cum e din ce în ce mai fierbinte, simţeam cum se udă. Se arcuia în scaun. O simţeam dornică, aştepta. Mi-am strecurat mâna în chiloţii ei. Un sex fierbinte şi ud mă aştepta. Am început să o mângâi, să îmi fac loc între labiile ei. Gemea. Mă jucam cu clitorisul ei. Strângea din buze. Am continuat. Şi-a strâns picioarele prinzându-mi mâna captivă acolo. Îi masam în continuare clitorisul cu degetul mijlociu. Gemea din ce în ce mai puternic. Am început să o pentrez cu un deget. Gâfâia. Apoi cu două. Încercam să o penetrez şi în acelaşi timp să continui "joaca" cu clitorisul ei. Şi-a închis ochii şi îşi muşca buzele. A început să geamă. La început încet, apoi din ce în ce mai tare. Continuam. I-am provocat un orgasm. Apoi încă unul.
"Îmi dai senzaţii pe care nu le-am mai trăit. Mulţumesc"

...continuarea

Închide, că te sun!

2010-03-10T13:51:00.001+01:00

Mi-am făcut un obicei din a merge la interviuri. Uneori dau şi peste oameni faini, oameni cu care simt că aş putea face echipă, oameni care ştiu să facă o impresie bună. Din păcate, nu ştiu să îşi păstreze imaginea creată. Interviul se termină ceva gen: "Te sunăm să îţi dăm un răspuns." Mai sună telefonul dup-aia? Bineînţeles că nu. Probabil nu sunt cel mai bun pentru ei, nu asta e problema. Mă deranjează că se zgârcesc să dea un telefon să spună: "Nu eşti tu cel pe care îl căutăm. Am găsit pe altcineva care se potriveşte căutărilor noastre." Sau nu le place să refuze un om. Oricare ar fi răspunsul lor, mi-ar place să îl ştiu. În mod normal, reţin în agenda telefonului numărul şi numele celui cu care am dat interviul, sau al celui care m-a sunat să mă invite la interviu. Dacă nu sună în termenul stabilit, îi sun eu. Le spun eu că nu e cazul să conteze pe mine. Îi refuz eu. Îi scutesc pe ei de un refuz. Pe altă parte, cred că îi pun şi într-o situaţie jenantă, chiar dacă e doar la telefon. Cu siguranţă îşi vor aminti numele meu.

Exceptând valoarea materială, cât/ce te costă să dai un telefon?

Hai să ne căcăm împreună!

2010-03-08T17:55:00.001+01:00

Azi mi-a fost invadat blogroll-ul cu 8 martie! Ieri cu eurovizion. Acum o săptămână era cu 1 martie. Acum două săptămâni era dragobetele, acum 3 era valentinul, etc, etc. Îmi vine să vomit când văd atâta lipsă de originalitate. Da, ştiu că e 8 martie, ştiu că e ziua mamei, dar când văd 5jde mii de bloguri care toate scriu despre asta...îmi vine să îi spun mamei să se ducă să îşi cumpere singură flori şi să îşi recite poezii.

Hai să ne pupăm mamele în intimitatea casei părinteşti, iubitele în cuibuşorul de nebunii, amantele în pensiuni ieftine sau parcări întunecate, oscarurile să le lăsăm cui le câştigă, crăciunul, paştele să le sărbătorim cu cine simţim aproape de noi. Hai să nu mai facem atâta vâlvă în blogosferă cu ~~lucruri mărunte~~ sărbători care ar trebui să ne facă nouă viaţa mai frumoasă. Nu ne câştigăm un loc în rai dacă dăm mărtişoare virtuale tuturor femeilor de pe net, nu o să fim mai bine văzuţi dacă publicăm cine a câştigat pârţul de aur la nush ce concurs internaţional, nu o să ne crească ratingul şi valoarea dacă ne urăm virtual sărbători fericite sau nu. Sincer, mă doare în pulă de femeile care azi nu au primit o floare, la fel cum pe ele le doare în pizdă dacă eu le ofer sau nu o floare virtual. La fel de mărţişor, de dragobete, de valentin, de anul nou, de paşti, de orice sărbătoare închipuită sau nu. La fel cum nu am nici un procent din încasările Avatar-ului dacă îi plâng de milă că a câştigat sau nu, nu ştiu câte statuete sau băşini sau mai ştiu io ce. Duster-ul se va vinde indiferent dacă eu îi fac sau nu lobby.

Hai să ne căcăm împreună. Sau hai să facem schimb de chiloţi. Sau hai să ne scobim reciproc în nas, în cur, sau hai ca eu să te ţin de mână când faci pişu, iar tu să mă ţii de pulă.

Hai să facem lucruri originale!

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-03-08T05:30:00.000+01:00

Neaţa! E iar luni, week-end-ul a trecut prea repede. Păstrez însă nişte amintiri calde, o urmă de buze pe gât, zgârieturi pe spate.

La mulţi ani fetelor. Aici e ceva pentru voi. ;)

Babe?

2010-03-05T19:06:00.000+01:00

Sunt zilele babelor. Cică trebuie să îţi alegi o babă, şi cum va fi ziua respectivă aşa îţi va fi tot anul.

Refuz! De ce pula mea să îmi aleg o babă? Nu sunt gerontofil şi nici nu am vreo intenţie să mă fac. Apoi, alegându-mi o babă, ştiu din start că o să fie naşpa tot anul (exceptând faptul că aş putea să îmi aleg baba dintre Cher, Tina Turner sau Madonna). Ce poate să îţi aducă bun o babă? Decât stress, nervi, urâţenie în fiecare zi, filozofii de viaţă gen: "pe vremea mea...".

Prefer să îmi aleg o tinerică, o bunăciune. Una tânără care să îmi însenineze viaţa, dimineţile şi să mă ţină treaz toată noaptea. Vreau să îmbătrânească lângă mine, şi atunci voi avea baba mea, lângă mine.

Fluturi vs rutină

2010-03-03T19:57:00.001+01:00

Între fluturii din stomac şi rutină nu e decât un moment. Un moment mic pentru om, o schimbare mare în relaţie. Momentul în care iubita se transformă în consoartă depinde doar de un gest. Un gest făcut uneori involuntar, alteori din lene, alteori din prea multă intimitate. Uneori simţi că îţi permiţi totul cu persoana iubită. Vine momentul în care relaţia trebuie să ajungă la next level. Vine momentul în care, seara în pat, alături de iubită, telecomandă şi doza de bere mai apare ceva. Vine seara când simţi că trebuie să ucizi fluturii. ( După dimineţile când ai intrat în baie, în timp ce ea se spăla pe dinţi şi ai început să te pişi. Cu ea alături. Firesc, normal. Fluturii din stomac încep să dea semne de oboseală. ) Seara, în timp ce o ţii cu capul pe pieptul tău, într-o mână cu telecomanda urmărind ştirile, iar în cealaltă cu berea, ridici un picior şi îi dai drumul celui mai zgomotos şi puturos pârţ. E primul pârţ în cuplu. Fluturii cu siguranţă au murit. Trăiască rutina!

Despre iubire

2010-03-02T11:00:00.001+01:00

Am avut şi eu sentimente. Cred! Retroactiv privind, nu sunt sigur.

În tinereţe sufeream când se termina o relaţie. Simţeam că e ceva nelalocul lui, simţeam că o să îmi lipsească, simţeam că iubesc şi o vroiam înapoi. Sau eram doar încăpăţânat şi mândru. Mai apoi, simţeam dezamăgire. Mi se părea anormal ca persoana la care ţin să nu mai fie persoana de care m-am îndrăgostit. Schimbările ei nu mi se păreau deloc normale, nu eram obişnuit cu ele, nu făceau parte din persoana pe care o ştiam. Acum indiferenţă. Sunt un pic trist, dar îmi trece repede. Găsesc altceva, pe altcineva.

Şi da! Mi se întâmplă şi mie să mă trezesc dimineaţa lângă ea şi să mă întreb ce dracu' caut acolo. Mi se întâmplă să caut un motiv pentru care m-am îndrăgostit. Mi se întâmplă să o caut pe cea de care m-am îndrăgostit. Şi nu o găsesc.

Când începe şi când se termină iubirea?

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-03-01T05:30:00.002+01:00

E luni. De azi e primăvară. Teoretic e primăvară. Încep să mă încălzesc, să înverzesc, mă retrezesc la viaţă. Ce dacă e luni? Week-end-ul e aproape.

" I'm TNT / I'm dynamite / TNT / And I'll win the fight / TNT / I'm a power load / TNT / Watch me explode"

Pentru fete, un click aici. ;)

Nedreptate

2010-02-27T18:50:00.002+01:00

Fericirea se măsoară în centimetri.

2010-02-26T18:21:00.001+01:00

Am ieşit la o cafea zilele trecute cu o amică. Nu ne întâlnim prea des, maxim de două ori pe an, aşa că avem ce ne povesti când ne întâlnim fără să ne plictisim.

Cafeaua a fost bună, discuţia a curs de la sine, ca şi cele două sticle cu vin care au susţinut-o. Râdeam amândoi şi ne simţeam bine. Apoi, brusc s-a întristat. O întreb: "De cât timp te-ai despărţit de el?" Se uită mirată la mine şi mă întreabă cu ochii în lacrimi: "Cum ţi-ai dat seama?"

Îmi povesteşte de el, de cum s-au cunoscut, de relaţia lor. Nimic spectaculos, nimic ieşit din comun. Nu era fericită de relaţie, nu avea acea sclipire în ochi. Nu părea afectată de faptul că a ieşit dintr-o relaţie. Nu îmi povestea de el ca fiind ceva special, dar totuşi era tristă.

"Nu înţeleg totuşi de ce eşti supărată. De vreme ce nu îţi plăcea de el, nu te înţelegeai cu el, nu era ceea ce îţi doreai..." S-a uitat la mine lung şi a izbucnit în plâns: "O avea de 50!"

Morala: Behind every great man is a woman rolling her eyes!

Insert coin

2010-02-25T14:09:00.000+01:00

Pe mândrii posesori ai unui astfel de "aparat" îi sfătuiesc să nu abuzeze de el. Folosiţi-l responsabil şi asiguraţi-vă că aveţi tot timpul monede suficiente la voi. Ar fi destul de neplăcut să se oprească înainte de maxima plăcere propusă sau să îşi închidă gura prinzând organul înăuntru. Îmi imaginez un "oralus penis captivus". ( Să vezi atunci pumni în capul aparatului! ) =))

Folosirea excesivă de astfel de aparate dăunează grav sănătăţii sexuale!

Declaraţie

2010-02-23T11:00:00.001+01:00

Nu trebuie neapărat să îi spui cuiva că îl iubeşti. Poţi să îi arăţi într-un mod original şi unic. Poţi să faci în aşa fel încât declaraţia ta să fie inedită. Poţi să îi aduci un zâmbet pe buze, poţi să îi arăţi că te gândeşti la ea/el în fiecare moment şi cu fiecare gest care îl faci.

E în puterea ta să alegi dacă îi spui sau îi arăţi că o/îl iubeşti.

Io nu mă prea pricep la desen, şi mi-ar mai fi trebuit vre-o două beri să las şi un mesaj. Având în vedere că bătea şi vântul, a ieşit ok, nu?

(Cu ce-oi fi desenat aşa frumos?)

Melodia săptămânii (Get it loud!)

2010-02-22T05:30:00.005+01:00

Fiindcă azi e ziua mea, îmi fac o dedicaţie. Omit azi faptul că e luni. Promit să nu beau mai mult decât trebuie, o să încerc să îmi revin după week-end-ul ăsta. O să îmi fie bine. La mulţi ani mie!

Cine vrea o bucată de tort, să îmi spună din timp, să am timp să mă acopăr cu frişcă şi sos de ciocolată, căci tortul sunt Eu. ;)

Listen to the lyrics! ;)

LaterEdit: Pentru băieţi am bere si tequila..fără frişcă. :P

Petrecerile curcubeu

2010-02-20T18:07:00.001+01:00

Mi-am adus aminte zilele trecute de petrecerile din liceu. De beţiile de la petreceri, de gagicile pe care le agăţam şi le futeam doar o noapte, de durerile de cap de a doua zi, de ruşinea de a merge să faci curăţenie după ce ai vomitat în toată casa, de vecinii care urlau că cineva s-a căcat de pe balcon pe antena lor parabolică, de vecina în vârstă de dedesubt care încă vorbea de nebunii care coborau pe scări pe schiuri în pielea goală, de ţigările cu iarbă, de favoritele mele: petrecerile curcubeu.
De fapt "curcubeul" era un joc, un joc care îmi plăcea la nebunie şi pe care de obicei îl şi câştigam (depinde de cât de mult am băut înainte să înceapă jocul).
Petrecerile curcubeu erau toate petrecerile la care ne jucam curcubeul. Şi aveam grijă să se întâmple cât mai des, ne plăcea.
Curcubeul era o întrecere între băieţi, dar aveam nevoie de fete. De fete cu ruj, fiecare cu altă culoare de ruj pe buze. Câştigător era băiatul care, dimineaţa, avea cât mai multe urme de ruj pe pulă, urme lăsate de buzele rujate ale fetelor. De aici şi denumirea de "curcubeu".
Erau fantastice petrecerile curcubeu, dar total neinspirat era să mergi cu prietena la o astfel de petrecere.

Am mai bifat una

2010-02-18T17:00:00.000+01:00

Nu-mi place să refuz, deşi uneori trebuie să spun şi NU. Când e vorba însă de provocări, experienţe noi, adrenalină, ... imposibil să răspund negativ. În căutare de senzaţii noi, m-am lăsat convins de Ea.

Am ajuns un pic în întârziere, dar mă aşteptau amândouă. Am mers cu cealaltă dincolo, Ea mă aştepta. Era curioasă de reacţia mea.

M-am dezbrăcat şi m-am întins pe pat. Mi-am pus mâinile sub cap şi am închis ochii. Vroiam să savurez momentul, senzaţia, ineditul. Am simţit o mână cum mi-o apucă şi mi-o dă deoparte. Apoi, cald. O căldură plăcută îmi învelea coaiele. Sweet and warm. Le-a prins în palme, încercând parcă să le ia temperatură. Apoi...

Auch! Nu un auch dureros, mai degrabă unul de disconfort. Un auch nou, un auch pe care nu îl ştiam. Mi-a arătat bucata de ceară care o dezlipise. Era plină de părul meu. Râdea uitându-se la bucata aia de ceară cu păr pe ea. Îmi spune: "Mă aşteptam să urli. Dar văd că încă mai ai putere să râzi, e bine." Şi-a continuat treaba şi într-un sfert de oră, arătam ca un nou născut: fără nici un pic de păr pubian.

Interesantă senzaţie. Mi-a plăcut.

Ce ar trebui să mai încerc?

Neinformat, dar drogat

2010-02-16T21:28:00.000+01:00

De obicei când mănânc trebuie să citesc ceva. Etichetele sunt cele mai la îndemână. Etichetele de pe salam, muştar, borcanul de dulceaţă, sticla de suc, cutia de lapte, sticla de bere, ... În timpul mesei citesc tot ce îmi pică în mână. Îmi place să ştiu ce bag în mine. Ce conţine fiecare produs pe care îl bag în gură. Citesc fiecare E, chiar dacă nu ştiu ce înseamnă, citesc fiecare ingredient, citesc producătorul şi adresa lui.

O singură dilemă am. Nu am ce citi pe pachetul de ţigări. Sunt curios ce conţine. Şi mi se pare normal să scrie. Sunt curios de unde provine tutunul din ţigare, cum a fost uscat, ce aditivi s-au folosit, ce conţine filtrul, ce conţine hârtia de ţigare, cerneala cu care scrie numele ţigării, ... Sunt curios să ştiu şi eu cu ce sunt drogat. Dar se pare că producătorii de ţigări ţin ascunse aceste lucruri. Şi nu mi se pare normal. Ar trebui să mă informeze de drogul pe care îl bag în mine zi de zi, de dimineaţa până seara. Ar trebui să îmi spună ce substanţe conţin ţigările, ar trebui să îmi spună ce anume din ţigare îmi creează dependenţa. Ar trebui, dar nu o fac. Ţin secretul bine ascuns. Mă/ne droghează. Şi nici măcar nu ne spun cu ce. Shame on them!

Teoria relativităţii piticului

2010-02-15T19:40:00.002+01:00

Am un pitic pe creier. Pitic care îmi dictează ce să fac şi când să fac. Pitic cu personalitate. Pitic care ştie să se impună când vrea ceva. Pitic care nu mă lasă pe mine să iau deciziile. Pitic care uneori am impresia că lucrează împotriva mea.

Mă gândeam dacă piticul meu de pe creier are şi el piticul lui pe creier? Piticul de pe creier al piticului meu de pe creier are şi el la rândul lui piticul lui pe creier? Pitic la puterea pitic. Ceva de genul. Universuri paralele, cu pitici pe creier, cu pitici pe creier, cu pitici pe creier, ...

Când piticul meu de pe creier ia o hotărâre...oare e hotărârea lui sau a piticului de pe creierul lui? A piticului lui de pe creier, sau a piticului de pe creierul piticului lui? Acţiunile piticului meu de pe creier sunt influenţate de piticul de pe creierul lui, care la rândul lui e influenţat de piticul de pe creierul lui, care la rândul lui e influenţat de piticul de pe creierul lui, care la rândul lui .... ?

Dacă treaba asta cu piticul pe creier este ca o spirală, care continuă şi continuă şi continuă, oare sunt şi eu un pitic pe creierul cuiva, care la rândul lui e un pitic pe creierul altcuiva?

Am doar un pitic pe creier? Sau sunt mai mulţi? Sunt singurul pitic de pe creierul cuiva, sau suntem toţi împreună nişte pitici pe creierul cuiva? O societate de pitici de pe creierul cuiva, care la rândul lui formează o societate de pitici care stau pe creierul altcuiva, şi tot aşa.

Melodia săptămânii (Get it loud!)

2010-02-15T05:30:00.006+01:00

A trecut şi sărbătoarea capitalistă a iubirii. Cu ce te lauzi?
Tot luni dimineaţă e. Tot mahmur sunt. Nu am chef iar de încă o săptămână de muncă. Vreau vacanţă, concediu, zile libere. Măcar dimineţile de luni să fie libere. Cer prea mult?

Sărbătoare

2010-02-13T12:45:00.001+01:00

Românului îi plac sărbătorile. Ce dacă importăm o sărbătoare? Motiv de băut să fie! Contează că avem şi noi echivalentul lui Valentin? Contează că suntem obligaţi pe toate căile să ne exprimăm iubirea? Sau contează mai mult faptul că avem un motiv în plus să ne arătăm iubirea? Şi să ne îmbătăm, că deh...nu aşa se face de sărbători?

Nasol e că ar trebui să ne aducem aminte în fiecare zi că suntem îndrăgostiţi. Să iubim în fiecare zi. Nu doar că e un căcat de zi a îndrăgostiţilor. Va iubiţi mamele numai de 8 martie? Copii doar de 1 iunie? România...scuze, cine dracu iubeşte ţara asta?

Îmi bag pula în toate inimioarele roşii, în toate lumânărelele parfumate, în toate kitsch-urile care vin odată cu valentin ăsta.

Hai să ne iubim! Româneşte, neaoş.

Când o să inventăm: Ziua Pulii Mele, Ziua Clitorisului, Ziua Sexului Oral, Ziua Părului Pubian, Ziua Mucilor, Ziua Omului Singur, Ziua Orgasmului Multiplu, .... ?

Îndemn la conciliere

2010-02-11T20:36:00.002+01:00

Tu (te) plângi, iar eu te ascult. Tu mi te destăinui, iar eu te înţeleg. Tu îmi dai viteză, iar eu accept. Eu tac, tu nu înţelegi. Eu te ascult, tu te enervezi. Eu vorbesc, tu eşti cu gândul în altă parte.

Hai să ne înţelegem, să trecem peste orgolii şi încăpăţânări, să ne luăm de mână iar şi să ne sărutăm, să râdem, să ne îmbătăm, să "fumăm", apoi să ne iubim high.

Sau... Hai s-o lăsăm dracului!

Pişă-te că vine trenul...

2010-02-10T21:58:00.001+01:00

E destul de nasol să îţi vină să faci pişu pe frigurile astea. Parcă nevoia de a te uşura devine tot mai gravă. La fiecare pală de vânt, parcă îţi vine să îi dai drumul lichidului din tine. Tremuri uneori şi parcă vezica nu mai vrea să ţină nimic în ea. Dai din picioare. Grăbeşti mersul. Tremuri şi strângi din buci. Şi totuşi, trebuie să te abţii. Senzaţia de cald de pe picior va fi doar una de moment. Să-mi scot organul pe frigurile astea să fac pişu...brrr...mai bine nu. Mi-e milă şi de gagici, care trebuie să stea în curul gol să facă pişu, să-şi dea jos pantalonii sau să-şi ridice poalele în cap.

În momente d-astea imperioase, îmi trece prin cap vorba din copilărie: "Pişă-te că vine trenul, pişă-te că vine trenul.." Am impresia că scap o picătură. Strâng din buci. Şi mă apucă râsul. E atât de bine apoi când ajungi într-un loc cald şi faci, într-un final pişu. Pişu savurat. Pişu eliberator.

Îmi place să fac pişu când fac duş. Cui nu-i place? Când curge apa pe mine. Şi din mine.

E cineva care nu face pişu când face duş?

Aiurea

2010-02-09T20:09:00.001+01:00

Nu îmi găsesc locul. Mă simt aiurea. Nelalocul meu. Ciufut. Îmi aduc aminte de cele mai triste şi urâte chestii. Încerc să râd şi nu reuşesc. Nu pricep ce e cu mine.

Aş avea chef să fac ceva. Am chef şi nu am chef. Aş şi nu aş.

Cine se scoală cu faţa la perină, se trezeşte cu curu' în sus. Cred că curul meu a privit tavanul toată noaptea. Şi m-am trezit ciufuţit. Şi irascibil. Şi plictisit. Şi fără chef.

Mi-a venit în cap expresia "pulă beată". Încerc să îmi imaginez o pulă beată şi nu reuşesc. Cam după câte beri se îmbată o pulă? O doare capul a doua zi? E mahmură? Cât de beată poate fi o pulă beată?

Melodia săptămânii (Get it loud!)

2010-02-08T05:30:00.001+01:00

Din nou luni dimineaţă, din nou frig, din nou somn şi ridicat greu din pat, din nou o melodie care să mă trezească brusc şi să mă aducă cu picioarele pe pământ. Welcome to the jungle, baby!

SEXerciţiu de imaginaţie

2010-02-07T16:49:00.000+01:00

Exerciţiu de imaginaţie, destul de dificil, propus de Clo.

"ştii Miţă, mă gândeam la un scenariu (am ceva imaginaţie :P).
să zicem că ieşi cu prietena în oraş, bla, bla. O duci acasă.
Te sună cealaltă. vă duceţi la plimbare, bla, bla. Ajungeţi în parcare, pac, pac... Când deschideţi geamurile la ţigara de după observi o altă maşină lângă voi. Şi ei au geamurile deschise.
Şi.....
Îţi recunoşti prietena pe scaunul din dreapta şoferului.
Maşină, băiat, parcare, e logic ce s-a întâmplat...
Ce ai face în cazul asta?
(eu m-am gândit la ce ar spune ea...)"

Gestul nu e similar. Eu dau, nu iau. Eu sunt beneficiarul unei felaţii, nu prestatorul ei. Faptul că sunt felat nu poate fi comparat cu facerea unei felaţii. Eu primesc orgasmul, nu îl ofer. Eu nu fac decât să accept o gură străină, nu iau nimic în gură. Primesc plăcerea şi atât. E mai ok decât să îmi produc plăcerea singur.
Bărbaţii merg la alte femei, căutând ceea ce nu au acasă. Bărbaţii fac deosebirea între sex şi dragoste. O muie dată în parcare nu e înşelat, e doar ejaculare. O muie luată în parcare însă... O femeie nu deschide gura la orice pulă, nu suge pula doar ca distracţie. Îşi doreşte mai mult, dar face asta în speranţa că va primi ce îşi doreşte. Deci, clar, ăsta e înşelat. Ea mă înşeală pe mine, nu eu pe ea.

Imaginaţia ta e mai degrabă sadică decât perversă. Apoi, ştii cum se spune în astfel de situaţii: bărbaţii sunt macho, femeile curve. (Nu cataloghez, doar readuc vorba în discuţie.)

Cine e Ea?

2010-02-05T21:24:00.001+01:00

Ea e blondă şi arată bine. Ea e cea care trăieşte nopţile alături de mine. Ea e cea care ştie de D-na mea şi nu o deranjează. Ea e cea care ştie că e pe locul doi şi acceptă. Ea e cea care aşteaptă seara, sperând să nu ies cu D-na mea în oraş. Ea e cea care îmi răspunde la orice oră din zi şi din noapte. Ea e cea care dă viaţă fanteziilor mele. Ea e cea căreia îi face plăcere să mă vadă satisfăcut. Ea e cea care nu e niciodată obosită sau ocupată când e vorba să ne vedem. Ea e cea care nu îmi cere nimic dar îmi oferă totul. Ea e cea care îmi acceptă nebuniile şi mă instigă la altele. Ea e cea care îmi dă să beau fiindcă îi place să mă vadă ameţit. Ea e cea care îmi spune să opresc pe marginea drumului că are chef să mi-o sugă. Ea e cea care mă ţine treaz toată noaptea. Ea e cea care îmi oferă orgasmele cele mai intense. Ea e cea care nu îmi spune niciodată "Nu". Ea e cea care îmi întinde o "ţigare" când am poftă să fumez. Ea e cea care îmi oferă trupul ei, necondiţionat. Ea e cea care ştie că într-o zi nu o să îi mai răspund la telefon. Ea e cea care ştie că va veni ziua când se va termina totul la fel de brusc cum a început. Ea e cea care trăieşte acum momentul, şi îl trăieşte la maxim. Vrea să îmi aduc aminte de Ea şi face tot posibilul să se asigure de asta. Ea vrea să rămână Ea.

Eu...D-na mea...şi Ea

Ce fac când fac?

2010-02-04T19:00:00.001+01:00

Anul ăsta se poartă lepşele. Roxy e curioasă cum îmi petrec eu o zi.

Telefoanele şi ceasul încep să sune de la 5:30. Le amân pe rând. Se face 6-6:10. Deschid ochii. Îmi aprind o ţigare. Dau o raită pe blog. Mă uit la comentarii. Uneori răspund. Îmi verific blogroll-ul. Citesc titlurile. Am blogger-ii mei preferaţi. Intru pe facebook şi îmi hrănesc peştii. 6:30. Mă dau jos din pat şi mă îmbrac în viteză. Ies din casă trăgându-mi pantalonii. Mă urc în maşină şi dus sunt. Uneori am ceva timp liber la amiază. Trec pe acasă şi dau o tură prin blogroll. Citesc ce doar am frunzărit dimineaţă. Încep unele articole, care de obicei rămân nepublicate. Până îmi aduc aminte de ele şi le termin. Apoi fug iar la servici. Ajung din nou acasă pe la 17 sau mai târziu. Manac ceva în timp ce stau pe net. Citesc articolele noi apărute în blogroll. Mă sună D-na. Ieşim în oraş. Mă întorc spre seară. E aproape noapte. O sun pe Ea. Ies iar în oraş. Revin în miezul nopţii acasă. Scriu un articol, dacă mai sunt în deplinătatea facultăţilor mintale. Dacă nu, îmi propun ca dis de dimineaţă să termin un articol rămas neterminat. 1 sau 2 noaptea. Îmi este somn. Pun un film şi mă pun să dorm. Adorm înainte să se termine genericul de început.

Telefoanele şi ceasul încep să sune de la 5:30. O iau de la capăt.

Fiindcă nu e leapşa serioasă dacă nu e dată mai departe, cum îşi petrec ziua: Piperusha, Achilianu, Uqtzik, AudCulori, Lulu. Mai vrea cineva?

Tu ce amintiri o să ai?

2010-02-03T22:45:00.002+01:00

Totul a pornit de la o discuţie. Cu cineva mai în vârstă. Cu cineva care a trăit şi sub regimul trecut. Cu cineva care are multe amintiri. Şi multe poveşti. E o plăcere să stai să îl asculţi.

Mă gândeam la mine, am făcut şi eu destule. M-am distrat, am călătorit, am văzut ţara în lung şi în lat, am fost şoim al patriei, am fost pionier, m-am jucat ascunsea, am ciupit fete de fund, m-am îmbătat, am futut gagici al căror nume nu îl ştiu şi nu îl ştiam nici atunci, am mers cu cortul, am făcut muncă patriotică, am râs, am "fumat", am mers la ţară, am avut o gaşcă de prieteni reali, am mers la concerte, am făcut autostopul, am dormit pe plajă, m-am apucat de fumat în curtea şcolii şi multe altele.

Mă uit la copii de acum. Stau închişi în casă, în faţa calculatorului. Au o mulţime de prieteni. Virtuali. Nu mai bate nimeni mingea în faţa blocului, pe scări e linişte, nu fumează nici unul pe lângă tomberoane. Îi văd ieşind grăbiţi din curtea şcolii, grăbindu-se spre întâlnirile virtuale de acasă. Viaţa lor se împarte între mess, hi5, counter strike.

Ce amintiri or să aibă ei? Amintiri reale dintr-o lume virtuală? Ce vor povesti nepoţilor?

Decizia cea mai buna

2010-02-01T17:41:00.000+01:00

De unde ştii când iei decizia cea mai bună? De unde ştii că alegerea ta actuală nu te va face să regreţi? De ce uneori laşi vrabia din mână pentru cioara de pe gard? Ce anume te determină să iei o decizie? De ce alegi o chestie în detrimentul alteia? De ce renunţi la o persoană pentru a fi cu o alta?

Melodia săptămânii (Get it loud)

2010-02-01T05:30:00.003+01:00

O nouă zi, o nouă lună, aceeaşi zi de luni. Nu-mi place ziua de luni. Urăsc dimineaţa de luni. Tu? Cum te descurci?

Protejat?

2010-01-30T17:25:00.001+01:00

Mă tot uit la filmuleţul ăsta. Dacă îmi trag un prezervativ pe pulă, o să mi-o iubească toate pizdele necondiţionat? Iar dacă nu, nu? Zău? E atât de important cauciucul ăla tras pe pulă? Înţeleg că te protejează de boli, de eventuale sarcini nedorite, sunt de acord cu campaniile de promovare, unele sunt amuzante. Sunt de acord ca minorii să le folosească, dar eu nu mă văd nicicând tras în cauciuc...nu mi-aş putea imagina cum e să dai o muie cu prezervativ, nu-mi place să ejaculez în latex. Sincer, nu sunt fan al prezervativelor. Deşi...dacă îmi trag un prezervativ şi mi-o privesc, zici că e trasă în ţiplă, zici că e nouă. Ar mai trebui să îi ataşez un certificat de calitate, eventual o garanţie, un număr gratuit pentru reclamaţii, telefonul de la OPC...
Exceptând siguranţa, ce îţi oferă un prezervativ? Faptul că ejaculezi într-un mediu steril? Plăcerea partenerei de a nu fi stropită cu spermă? Cui îi place în cauciuc?
Eu? Eu sunt alergic la prezervative...

Ghinioane

2010-01-29T17:21:00.001+01:00

Nu sunt superstiţios. Nu cred în ghinion. La fel cum nu cred în noroc. Lucrurile se întâmplă. Într-o anume conjunctură. Uneori bine, alteori rău. Cu ciclicitate. Uneori toate îţi merg într-o singură direcţie. Poţi să te pui şi în cur şi în cap, nu poţi schimba mare lucru. Poţi doar să fii indiferent, să nu te consumi, să nu te enervezi.

Am dormit vre-o 2 ore azinoapte. M-am trezit cheaun. Rupt de somn. M-am dus să mă bărbieresc. Pula apă caldă. Am înjurat. Şi m-am bărbierit cu apa aia rece ca gheaţa. Am ieşit îngheţat din casă. Văd maşina: plină de zăpadă. A doua serie de înjurături. Am curăţat maşina, am plecat. Am ajuns la lucru. Trebuia să fie o zi normală, lejeră. Pula. Surpriză. S-au modificat modificările şi a trebuit să plec. Altă serie de înjurături. Plec. Mă opresc în prima benzinărie să îmi iau o cafea şi un pachet de ţigări. Nu aveau ţigările care îmi plac. Înjur în gând. Bag o bancnotă de un leu în automatul de cafea. Apăs pe buton. Eroare. Mi-a mâncat banii. Înjur din nou, tot în gând. Îi spun fetei de la casă. "Se mai întâmplă", spune ea senină. Înjur cu voce tare. Mai bag un leu. Aparatul îmi dă cafea. O iau fericit şi plec. Mă urc în maşină, plec. Ţineam cafeaua în mână. Savuram mirosul de cafea fierbinte. Şoferul din faţa mea pune frână. Văd prea târziu, dar pun şi eu frână brusc şi opresc fără să ne lovim. Cafeaua însă nu a rezistat şocului. Era pe pantalonii mei. Ardea în draci cafeaua aia. Înjur din ce în ce mai mult. Nu e nici ora 10 dimineaţa şi deja am înjurat cât pentru două săptămâni. Mă duc acasă să îmi schimb pantalonii. Cheile de acasă sunt în buzunarul de la geacă. Iar geaca e în cuier la birou. Înjur. Cu organe, cu sfinţi, cu zeităţi, cu fructe, cu tot ce îmi trece prin cap. Plec nervos şi cu pantalonii uzi. Ies din oraş. Mă opreşte poliţia. Aveam viteză. Înjur din nou. Mă dau jos din maşină. Îmi vede poliţaiul blugii plini de cafea şi începe să radă. Înjur în gând din nou. Mă lasă să plec doar cu un avertisment. Ajung cu întârziere la destinaţie. Cel cu care trebuia să mă întâlnesc nu mai era. Înjur iar. Pun mâna pe telefon. Era mort şi aburit. Nu îi prieşte cafeaua. Înjur iar. Înjur şi înjur. Fac rost de un telefon. Schimb cartelele. Îl sun. Îmi spune că a trebuit să plece. M-a sunat să îmi spună, dar aveam telefonul închis. Stabilim o întâlnire săptămâna viitoare. Înjur din nou. Sunt nervos, sunt plin de cafea, pantalonii îmi ţin frig. Mă urc în maşină şi o iau înapoi spre casă. Opresc pe drum să fac un pişu, pe marginea drumului. Un tir trece pe lângă mine în viteză. În spatele lui, un nor de mizerie amestecat cu apă. O fleaşcă infectă. Care se lipeşte de mine. Înjur cu pula în mână. Sunt plin de fleaşca aia infectă de pe şoselele româniei. Trec pe la birou. Râd colegii de felul în care arăt. Înjur iar. Ajung acasă. Mă bag în baie. Încă am nervi. Nu mă pot opri din înjurat.

Mâine e sâmbătă. Eu lucrez. Înjur. Iar.

Am câştigat o luptă

2010-01-28T16:45:00.000+01:00

Au citit articolul. Şi m-au găsit. Au rezolvat problema, care era dintr-o "regretabilă eroare umană". Şi-au cerut scuze pentru greşeală. Şi ca să nu mai fiu supărat pe ei, următoarele luni nu o să mai plătesc abonamentul. Mi-au mai făcut şi o ofertă cu multe minute în reţea şi sms-uri şi minute naţionale..dar am refuzat-o politicos.

Amuzant mi s-a părut faptul că au observat că în ultimul timp nu am iniţiat apeluri de pe telefon. Zău?! Poi dacă nu puteam să sun, cum pula mea să vă apară apeluri iniţiate? Ar fi fost culmea să am. Dar nu m-ar fi mirat.

vodafone

2010-01-26T14:02:00.004+01:00

Sunt în reţea de mulţi ani. De vre-o 5-6 ani. Sau mai mult. De pe vremea când exista connex-ul. Am fost verde. Sunt roşu acum. Roşu şi de nervi, privind sictirul şi dezinteresul celor de la vodafone. De mai bine de trei luni de zile, îmi folosesc telefonul mobil (abonament) doar pentru a face poze. Degeaba îmi plătesc facturile, nu pot să sun. Pot doar să fiu sunat şi să trimit mesaje. Dar nu pot să iniţiez nici un apel, indiferent de reţea. O voce suavă îmi spune în receptor că accesul acestui număr la reţea este blocat. Sau nu îmi spune nimic, de la caz la caz. Pe ce motive? Cred că numai fantasticul vodafone ştie. O fi factura mea prea mică şi s-au gândit că nu merită să mai folosesc reţeaua lor? Au ceva personal cu mine? Sau pur şi simplu îi doare în pulă de clienţii lor? Au deja prea mulţi clienţi şi nu îi mai interesează dacă pierd încă unul? Azi am fost, iar, să îmi plătesc factura. La un magazin vodafone.Fătuca de acolo, a încercat să mă ajute, dar degeaba. Nu apare nici o restricţie pe numărul meu de telefon, dar nici nu a putut remedia problema.

E păcat că o firmă atât de mare îşi bate joc de clienţii ei. Clienţi care îi aduc bani, clienţi care le dau să mănânce, clienţi de pe spatele cărora au crescut mari.

Mai am câteva luni de contract cu ei. Apoi ...pa pa fucking vodafone. O să migrez spre altă reţea, probabil una cu mii de minute. Din simplul motiv că vodafone sucks. Din simplul motiv că după atâţia ani de zile, vodafone mă dezamăgeşte. Din simplul motiv că vodafone is shitting on me. vodafone - o reţea de căcat.

Întrebare: merită să fac o plângere la protecţia consumatorului? Sau ar trebui să le cer daune pentru faptul că nu m-am putut folosi de serviciile lor?